Offshore Companies - A Case Study of Money Laundering Trends

The BVI Registry has reported in Public Statement No. 1 of 2012, more vigilant efforts to blacklist countries who are not, in their opinion, conforming to generally accepted principles of money laundering procedures.

London (PRWEB UK) 21 April 2012

Any businesses looking at offshore companies should consider their choice of jurisdiction very carefully. A recent report produced for 2012 by The BVI Registry has reported in Public Statement No. 1 that more vigilant efforts are being carried out to blacklist countries that are not, in their opinion, conforming to generally accepted principles of money laundering procedures.

The report available at Offshore Formations 247 confirms the jurisdictions that are not complying and therefore should be blacklisted. The list of countries includes Bolivia, Cuba, Ethiopia, Ghana, Indonesia, Kenya, Myanmar and Nigeria. Any business looking at specific locations for offshore companies will find the report a valuable resource for helping in selecting a chosen jurisdiction. There are many examples where the vindicated countries have not met the general guidelines for money laundering procedures.

The report outlines countries that have not made sufficient progress in implementing their action plans with and certain strategic AML/CFT deficiencies remaining. The FATF has confirmed that these countries should work on addressing these deficiencies which include

1.    Adequately criminalizing money laundering and terrorist financing

2.    Establishing and implementing an adequate legal framework and procedures to identify and freeze terrorist assets

3.    Ensuring a fully operational and effectively functioning Financial Intelligence Unit

4.    Implementing effective, proportionate and dissuasive sanctions in order to deal with natural or legal persons that do not comply with the national AML/CFT requirements.

Opening bank accounts for offshore companies who trade with any of the above countries or whose directors or shareholders are resident of those countries is going to be quite difficult. Individuals with ties to these countries should be aware of this when looking to set up an offshore company.

Petrom Service, sau cum un offshore te salveaza!

Din când în când, caracatiţa off-shore scoate câte un tentacul la suprafaţă. Petrom Service este un caz de manual, o încrengătură complicată de companii off-shore creată cu un singur scop: evitarea plăţii taxelor şi a dividendelor. Nu este cu siguranţă singurul caz şi am o bănuială că nu e nici cel mai important.

Nu înţeleg, de principiu, care este rostul pentru care legiuitorii acceptă aceste companii. Însăşi esenţa lor este opusă spiritului unor afaceri legitime şi nu pentru că ar fi imoral sau ilegal, ci pentru că off-shore-urile au ajuns o sursă de corupţie în mâinile unor oameni rău-intenţionaţi. „Evitarea taxării”, „ocolirea controalelor”, „anonimatul”, „protecţia acţionarilor” sunt doar câteva din raţiunile pentru care sunt înfiinţate companiile off-shore. Este exact ce nu „garantează” legile unui stat de drept: trebuie să plăteşti taxe, să fii controlat, să fii transparent şi să poţi fi tras la răspundere. Prin urmare, orice om de afaceri fâşneţ are în portofoliu şi un off-shore. Cu cât sumele învârtite în business sunt mai mari, cu atât creşte şi nevoia de beneficiile off-shore-urilor personale. Nu e nicio filosofie şi nici foarte scump să-ţi faci un off-shore.

În lume sunt câteva zeci de paradisuri fiscale, ţări sau regiuni în care pot fi înmatriculate firme off-shore. De la Cipru, Insulele Cayman, Delaware, Insula Man, Panama şi până la exoticele Aruba, Brunei, Ras al Khaimah sau Nevis, oferta este nelimitată. În toată lumea funcţionează companii, le găsiţi online, care vă ajută la înfiinţarea off-shore-ului. Costă între 800 şi 2.000 de euro, cărora li se adaugă o taxă anuală de mentenanţă, un fel de chirie, de obicei o căsuţă poştală, de la 400 la 1.000 de euro. Nu trebuie să fii mogul ca să-ţi permiţi un off-shore. Domeniile de activitate sunt ceva mai limitate, fiind vorba în general despre consultanţă, proprietate intelectuală, administrare de active şi holdinguri. Limitate în sensul că nu poţi face o bancă off-shore de exemplu.

Deliciile integrării unui offshore în businessul propriu sunt extraordinare. Respectivul om de afaceri are un instrument eficient de a-şi scoate banii din companie fără să plătească taxe. Poate să achiziţioneze consultanţă sau să plătească drepturi de proprietate intelectuală şi chiar poate să-şi cumpere proprietăţi. Totul fără taxe, bani cash, uşor de mişcat apoi prin conturi anonime la bănci discrete. Probabil că majoritatea dintre dumneavoastră ştiţi cum se mişcă banii într-o firmă. Este greu, sau măcar foarte costisitor, să scoţi bani din firmă. De unde atunci atâţia şi atâţia bani negri în economia românească? Cum reuşesc diverşi oameni de afaceri să adune sacoşele de bani pentru şpăgi? Plătesc taxe la banii respectivi?

Cred că firmele off-shore sunt, în mare parte, responsabile de corupţia omniprezentă din mediul de afaceri local. Schema aia pe care aţi văzut-o zilele trecute prin ziare arăta cum banii pleacă dintr-o companie, Petrom Service, trec prin off-shore-uri şi se întorc în conturile personale sau seifurile acţionarilor companiei respective. Cu o cheltuială minusculă şi într-o discreţie pe care doar serviciile secrete reuşesc uneori, când e cazul, să o tulbure.

Imaginaţi-vă nivelul global, dimensiunea caracatiţei off-shore. Nu am găsit nicăieri date concrete, dar cred că vorbim de trilioane de dolari scoase din economia impozitabilă şi plimbate prin paradisuri fiscale. Nu înţeleg atunci de ce guvernele lumii acceptă existenţa acestor companii care nu fac altceva decât să le priveze de resurse bugetare. Dacă o ţărişoară cu un şef nebun vrea să nu încaseze taxe, n-are decât. Dar companiilor înmatriculate aici ar trebui să le fie interzis să funcţioneze în ţările normale. Înainte de a încerca să-i convingi pe oameni să nu dea şi să nu primească şpagă, ar trebui să le strici jucăria, să-i lipseşti de izvorul de bani negri reprezentat de off-shore-uri. Este chiar atât de simplu.

Offshore in Cipru, Malta sau Insulele Cayman – bani in paradisul fiscal

Offshore in Cipru, Malta sau Insulele Cayman – bani in paradisul fiscal
Din multitudinea de definitii date termenului offshore de catre diferitele studii facute de institute de cercetare, societati care au ca obiect de activitate offshore-outsourcing-ul, putem diferentia si defini urmatorii termeni: externalizare (outsourcing), delocalizare (offshore), nearshore si onshore.
Offshorurile deschise in paradisuri fiscale sunt solutiile pe care si companiile din Romania le folosesc pentru a scapa de impozitarea profiturilor, si de alte nenumarate taxe pe care statul le impune unei afeceri.
Astfel, banii castigati in Romania ajung in conturile unor firme deschise in tari care nu impoziteaza si taxeaza aceste sume.
Andora, Insulele Virgine Britanice, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg, Cipru sau Malta sunt tarile cu cele mai multe OFFSHORE -uri din lume.
Dar ne vom referi strict la o tara mai apropiata, CIPRU.
Si va spunem tot ce vreti sa stiti despre un OFFSHORE deschis in Cipru:
Confidenţialitate
Identitatea acţionarilor sau a directorilor trebuie făcută publică. Identitatea proprietarului real al companiei este protejată prin lege.
Actiuni şi capital social offshore Cipru
Aportul la capital poate fi în bani sau în natură, prin transferul altor active . Capitalul social standard este de circa 1.700 de euro.
Impozitarea profiturilor unei companii offshore în Cipru
Firmele nerezidente, respectiv acele firme care nu au directori rezidenţi în Cipru, managementul este realizat în afara ţării şi nu există niciun venit generat în Cipru nu sunt supuse impozitării.

Contabilitate şi raportări financiare anuale offshore Cipru
Anual trebuie depuse raportări contabile auditate de către un auditor independent autorizat. Companiile pot desfăşura orice activităţi legale.

Optimizare fiscala sau practici evazioniste?

În ultimii ani, marile corporaţii americane n-au plătit impozite guvernului federal, folosindu-se de portiţe şi invocând pierderile cauzate de criză

 

Un scandal monstru a ţinut prima pagină a principalelor ziare ameri­ca­ne săptămâna trecută. Gene­ral Electric, cea mai mare corporaţie americană, nu numai că nu a plătit niciun dolar drept impozit pe profit către guvernul federal în 2010 , dar a mai solicitat şi d­e­du­ceri de taxe în valoare de 3,2 mi­liarde de do­lari. Comentariile presei americane au fost în general critice, „Wall Street Journal” fiind singura publicaţie care a luat apărarea gigantului american.
Ca şi în cazul României, şi în SUA pre­sa confundă op­timizarea fis­ca­lă cu eva­ziu­nea, in­tro­ducând discursuri moralizatoare într-un do­me­niu ce ar trebui considerat imo­ral din start, dată fiind forţa coercitivă a Fis­cului asupra agen­ţilor economici. „New York Ti­mes” remarcă fap­tul că un nivel scă­zut de im­pozi­tare nu este o noutate pentru Ge­neral E­lectric (GE), după ce corporaţia a redus pe parcursul mai multor ani procentul din profitul ope­­­raţiunilor america­ne plătit către Fisc şi a a­juns la o rată mult mai scăzută decât ma­joritatea multi­na­ţio­na­le­lor. Po­tri­vit publicaţiei, succesul extraordinar al GE are la bază o strategie agresivă, care îmbină lob­­by-ul susţi­nut pentru de­du­ce­ri de taxe cu practici contabile ino­vative, ce permit concentra­rea pro­­fiturilor în paradisuri fiscale. Gi­gan­ti­cul departament pen­­tru taxe al GE, condus de John Sa­muels, un fost oficial al Trezo­re­riei america­ne, e conside­rat mai bun decât orice firmă de a­­vo­­catură speciali­zată în taxe. Echipa de finanţişti a GE include foşti oficiali ai Trezo­re­riei, dar şi foşti an­gajaţi ai Fis­cu­lui şi, de fapt, ai tu­tu­ror co­mi­si­i­lor din Con­­gresul SUA im­pli­cate în ela­bo­rarea legislaţiei re­feri­toare la taxe.

CEO-ul GE, membru al administraţiei Obama
Cel mai controversat element al cazului GE e acela că CEO-ul companiei, Jeffrey Im­melt, este pre­­şedintele comi­siei pre­ziden­ţia­le pentru crea­rea locurilor de mun­că. De altfel, aceasta a fost şi scuza invocată de administraţia O­bama: Immelt nu prezidează co­misia de reformare a fiscali­tăţii, ci pe cea care se ocupă de pia­ţa mun­cii. Dacă par­tea de lobby este discutabilă, marile corporaţii pu­tând obţine o legislaţie care să le cre­eze un a­vantaj comparativ în faţa concurenţilor, în special a ce-lor de dimensiuni reduse, partea de optimizare fiscală nu conţine nimic suspect.

 

Băncile - salvate şi graţiate fiscal
General Electric nu este singurul gigant ame­rican care in­ves­teşte masiv în găsirea de soluţii pentru plata unor im­po­zite cât mai reduse. Ma­joritatea firmelor de pe Wall Street, confrunta­te cu pier­deri ca urmare a crizei fi­nanciare, şi-au redus factura fiscală, folosind o varietate de vehi­cu­le de optimizare şi solicitând de­duc­­tibilităţi din ce în ce mai ridicate.
În 2008, de exemplu, Goldman Sachs Group Inc. a avut o taxă de im­pozitare efectivă a profi­tului în va­loa­re de 1%. Bank of America Corp. nu a mai plătit impozit pe pro­fit din 2009, compania rapor­tând pierderi în ambii ani. J.P. Mor­gan Chase & Co. a avut, la rândul său, o taxă de impo­zi­tare efectivă a profitului negativă, de -33,4% în 2008. În acelaşi an, Citigroup nu a plătit impo­zite, fiindu-i returnate 7,8 miliarde de dolari la regulari­ză­rile din următorii ani. Datele ar pu­tea sugera că, dincolo de bail-out-ul de care au beneficiat în timpul cri­zei, băncile americane au mai beneficiat şi de un adevărat bail-out fiscal. Dacă însă primul a fost cel pu­ţin discutabil, în ceea ce priveşte ta­xele şi impozitele pe care (nu) le-au plătit guvernului federal situaţia este cu totul alta. Nu poţi plăti im­po­zit pe pierdere. Iar pierderile au fost, în unele cazuri, considerabile. Drept urmare, Bank of America şi Citi­group încă beneficiază de re­tur­nări de taxe, iar J.P. Morgan încă nu plă­teşte cota de impozitare a profitului de 35%, taxa efectivă de anul trecut situându-se puţin peste 30%.
Robert Willens, un consultant fiscal indepen­dent, explică feno­me­nul din SUA prin faptul că firmele salvate de guvernanţii americani „au su­fe­rit pierderi considerabile din cauza crizei fi­nan­ciare: ca ur­ma­re a creditelor neperformante, a vân­zării unor active al căror preţ a scă­zut sub costul de achiziţie sau pier­deri reprezentând costul unor procese pierdute”.

Scutiri legiferate
„Succesul” acestor companii nu poate fi pus totuşi numai pe seama op­timizării, lobby-ul a­vând şi el un rol important. Astfel, în 2009 Fiscul americal (Internal Revenue Service - IRS) a scutit Citigroup, General Mo­tors Co. şi AIG de la plata impo­zi­tului pe venitul obţinut din trans­fe­rul de active către guvernul federal.
În plus, majoritatea companiilor de pe Wall Street au luptat, în ins­tan­ţe de această dată, pentru a­pli­carea unor scutiri considerabile, în pofida opoziţiei IRS. După modelul GE, multe bănci americane plătesc im­po­zite mai mici pe profituri ex­pa­­triate. Wells Fargo & Co. a câşti­gat un proces cu IRS pe tema tranzac­ţiilor cu­noscute sub nu­mele „sale-in, lease-out” (vinde şi apoi în­chi­ria­ză). Aceste tranzacţii constau în vinderea de către un contri­bua­bil ame­rican a unor active că­tre un con­tri­buabil cu sediu într-un pa­ra­dis fiscal, urmând să închi­rie­ze aceleaşi acti­ve de la a­cesta, în sco­pul plăţii unor taxe cât mai re­duse în SUA.

Mari contribuabili în trecut
La o primă privire, toate aceste companii se comportă oportunist, în­tă­rind percepţia publică, susţinu­tă de majoritatea presei americane, con­form căreia acestea sunt nişte că­puşe care sug sângele economiei SUA. Dacă însă orizontul temporar e extins, tabloul se schimbă consi­dera­bil: Bank of America a plătit, de e­xem­plu, peste 60 de miliarde de do­lari impozit pe profit în ultimii 10 ani, iar taxa efectivă de impozi­tare a profitului Goldman Sachs a fost de 30,8% în aceeaşi perioa­dă, în pofida pierderilor raportate în ul­timii trei ani. De altfel, Goldman Sachs se află pe locul 21 în topul ma­rilor contribuabili americani, deşi în topul 500 For­tune se situea­ză abia pe poziţia 41.

Justiţia, de partea contribuabililor
Faptul că aceste companii au a­vut succes în instanţele americane are la bază un lung istoric de precedente. Judecătorii americani recu­nosc companiilor, ca şi contribuabi­lilor persoane fizi­ce, dreptul de a se folosi de portiţele legislative pentru a plăti impozite cât mai reduse. U­nul dintre procese e edificator pentru modul în care GE a reuşit să nu plă­tească niciun ban statului ame­ri­can. În 1993, GE Capital, care face parte din General Electric, a creat o subsi­diară, TIFD III-E Inc., pentru a transfera flota aeronauti­că, invo­când ne­cesi­ta­tea de a-şi re­du­ce ris­curile din acti­vi­tăţile de închiriere a flotei. A vân­dut apoi cote din subsidiară că­tre două bănci o­lan­deze, fiind ca­pabilă astfel să e­vi­te plata de impozite în SUA prin re­locarea pro­fitului subsidiarei către noii co­proprietari, cele două băn­ci olandeze. Iar ju­decătorul Ste­fan Un­derhill a dat câştig de cau­ză GE, dispunând totodată retur­na­rea de că­tre IRS a impozitelor co­lec­ta­te cu for­ţa, în va­loare de 62 de mi­lioa­ne de dolari, la care să fie aplica­tă şi o do­bândă pe­na­lizatoare. Po­tri­vit lui Under­hill, chiar dacă una dintre mo­­tivaţiile principale ale GE a fost evi­ta­rea plăţii taxelor, tranzac­ţia a avut substanţă economică şi a fost confor­mă codului fiscal. „În a­ces­te circum­stan­ţe”, a concluzionat iro­­nic Un­­derhill, „IRS ar trebui să se în­­drep­te către cei care scriu legile fiscale”.

„Datoria” patriotică a plăţii taxelor
Decizia judecătorului Stefan Underhill în procesul intentat IRD de General Electric are la bază un precedent similar din prima parte a secolului trecut, care a ajuns la Curtea Supremă a SUA. Potrivit motivării majorităţii, redactată de judecătorul Learned Hand: „Oricine îşi poate aranja afacerile astfel încât taxele pe care le plăteşte să fie cât mai reduse: nu este obligat să aleagă soluţia care-i convine cel mai mult Trezoreriei. Nu există nicio datorie patriotică de a maximiza taxele plătite către stat. Nu este nimic sinistru în structurarea propriilor afaceri în aşa fel încât taxele plătite să fie cât mai reduse. Oricine face acest lucru, sărac sau bogat, şi bine face, pentru că nimeni nu are nicio obligaţie publică de a plăti mai mult decât îi cere legea”.

Petrom a plătit 6,7 miliarde lei la buget
Petrom, cel mai mare contribuabil din România, a plătit, potrivit raportului anual pe 2009, taxe şi impozite, contribuţii, redevenţe şi accize în valoare de 6,7 miliar­de de lei (mai mult de jumătate din cifra sa de afaceri de 12,8 miliarde de lei), cu 4% mai mult faţă de 2008. Impozitul pe profit a fost de 286 de milioane de lei. Mult hulitele redevenţe s-au ridicat la 553 de milioane de lei, iar contribuţiile so­ciale au atins va­loarea de 563 de milioane de lei. Contribuţia Petrom la bugetul statului prin intermediul impozitelor indirecte a fost reprezentată, în principal, de accize (3,76 miliarde de lei), taxe aferente salariaţilor (602 milioane de lei) şi TVA (779 de milioane de lei). Cu toate acestea, premierul Emil Boc a trimis ANAF-ul să controleze dacă majorările de preţuri la combustibili se văd în bugetul de stat.

Why Your Offshore IRA Needs an LLC

A few months ago I interviewed Erika Nolan, executive director of the Sovereign Society, a consultancy that specializes in asset protection, for a magazine article on offshore investing. Among other things, she said this:

Historically, offshore solutions have been reserved for very high net worth individuals. But starting in about 2001 we started to see people in the 'mid-tier millionaire' stream -- $1 million to $30 million net worth -- saying "I've worked really hard, I don't want to have my assets at risk." Most recently we've been seeing a big demand from Americans saying "I just want to put $100,000 or $500,000 offshore. I'm reporting it; it has nothing to do with taxes." It's just asset safety at this point.

I also spoke to Dan Prescher, publisher of Ireland-based International Living Magazine, on trends in offshore real estate. He noted that it's possible to buy and hold real estate in an offshore IRA, "which can make the rental and capital gains income tax-free."
Ever since then I've been toying with the idea of moving an IRA overseas and using it to buy a sweet little condo on some Costa Rica beach. So last week I called the Sovereign Society and asked how something like that would work. They put me in touch with Larry Grossman, a Florida-based financial planner whose Sovereign Pension Services specializes in moving IRAs offshore. He confirmed that it's legal to move an IRA to a foreign bank or broker, and explained how a U.S. citizen can do it. As we were talking it occurred to me that a lot of other people might find this of interest, so we did a brief Q&A, some of which appears below.
DollarCollapse: How's business? And what are you hearing from your new clients about their reasons for moving money overseas?
Larry Grossman: Our business is as good as it's ever been. Clients are very nervous about the current administration either nationalizing pension plans or stopping them from going offshore.
DC: There are lots of ways move money overseas. What are the best starter accounts for a U.S. citizen?
LG: Very true, there are a number of ways to do it including opening a foreign bank account, buying property, direct offshore investing, and Swiss annuities. But in my opinion the best way to do it is by forming a non-US LLC that would be owned by the client's retirement plan.
We try to establish them in Nevis unless the client's ultimate investment doesn't allow for a Nevis LLC or there would be other adverse investment consequences. We use Nevis as the jurisdiction of choice because it is known for having the world's best asset protection. Right off the bat this type of a structure will give the retirement plan greater asset protection and privacy. Additionally after the whole UBS mess a lot of non-US financial institutions no longer want to deal with US citizens but will gladly open the door for you if you come in under the umbrella of an LLC. The account holder is also the manager of the LLC and as such can open accounts and transact business for the retirement plan but under the guise of the LLC, simplifying the day-to-day operations of the retirement plan and lowering the operating costs.
The last reason is a little more technical, but for the sake of illustration let's say that someone buys a piece of real estate with their retirement plan and someday they want to take it out and use it. If they own it in the name of the plan then 100% of the value of the property would become taxable at once, probably triggering a pretty negative tax implication. But if they did it through an LLC then all they would have to do is move a small portion of the ownership of the LLC from the retirement plan into their name, thereby spreading the distribution out over a number of years. That would allow them to control the taxes far more efficiently and probably keep them in a lower tax bracket.
DC: What's your role in all this?
LG: I am what they call an IRA administrator. My company offers custodial services through an FDIC insured bank. From the client's perspective we are the front office for the custodian and they deal directly with us. From a federal perspective I never have custody of your assets and you have the safety of knowing they are held with a US Bank. (Actually most of my clients move or invest their money offshore and the bank really only has title to the IRA or retirement plan.)
DC: Is a brokerage account in, say, Switzerland or Panama insured the way a U.S. based account is?
LG: I am not aware of any institution anywhere in the world that carries insurance like the FDIC or SIPC for brokerage accounts. I think you would want to look at the look banking commission and in the case of Panama the National Securities Commission.
DC: The offshore financial world is full of con artists and incompetents. How do we avoid them?
LG: I always tell everyone the most important thing you can do when deciding where to put your money is look at who ultimately has custody of your funds and under what title. If we set up an LLC for your IRA and you and you alone are the only authorized signer and you do your homework and decide you want your IRA held by a Swiss or Austrian bank or want to buy property, then the only risk is how good you feel about those institutions. I think most people would agree it's pretty easy to ascertain [the risks], especially since those types of banks don't fail like they do here in the states. If you buy property in a stable country outside of the US, use an attorney and get title insurance, I think you can be sure you will have a good experience.

Off-shore sau cota unica?

In ultimul timp au fost inregistrate mai mult de un milion de firme off-shore in toata lumea.
Conform prodecanului de la Facultatea de Relatii Comerciale Financiar Bancare Interne si Internationale de la Universitatea Romano-Americana, Gheorghe Caraiani, profitul unei firme poate creste cu aproximativ 10-14% daca isi inregistreaza un off-shore. "Profitul creste foarte simplu. Daca se efectueaza un import la un pret cu 30-40% mai mic, se trece factura prin firma off-shore, dupa care se reface si se adauga venitul de 30-40% si in final se factureaza catre firma-mama din Romania.
Astfel, se va impozita profitul de 30-40% prin firma off-shore, iar impozitul poate varia de la o taxa fixa pana la 10%. Gheorghe Caraiani sustine ca si in conditiile in care de anul acesta s-a introdus cota unica de 16%, inregistrarea unei firme off-shore poate aduce beneficii importante. "Nu a facut nimeni nici un calcul care sa arate ca o companie care are un off-shore nu este mai profitabila decat o firma care isi plateste impozitele in Romania. Ceea ce inseamna ca pentru unele firme, inregistrarea unui off-shore mai constituie o supapa", spune Gheorghe Caraini.
De asemenea, directorul de la Consulco Romania SRL (una din firmele care acorda consultanta pentru inregistrarea de firme off-shore), Radu Chirvase, spune ca in cazul unor investitii transfrontaliere, firmele pot utiliza avantajele conventiilor de evitare a dublei impozitari sau beneficiile ce decurg din directivele Uniunii Europene referitoare la impozite (Parent/Subsidiary Directive, Royalty/Interest Directive, Savings Directive etc).
Un off-shore = 1.600-3.000 de dolari
Potrivit dictionarului anual al revistei "The Economist", companiile off-shore sunt firme inregistrate in anumite tari sau jurisdictii care au o legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite foarte scazute atat timp cat societatea nu desfasoara activitati pe teritoriul tarii unde sunt inregistrate. In functie de locul unde vrei sa-ti inregistrezi o companie off-shore, ai nevoie de un capital cuprins intre 1.600 si 3.000 de dolari.
Potrivit firmei Laveco Group LTD, cu 3.180 de dolari poti constitui o societate in Cipru. Acesti bani reprezinta taxe platibile guvernului local pentru inmatricularea companiei, taxe de clasare, furnizarea unui sediu registrat si secretar registrat pentru un an, certificatul sediului registrat, aprobare de la banca centrala pentru inmatricularea companiei, certificatele de actionari. Pe site-ul firmei se precizeaza ca pretul nu contine costuri ascunse. Taxa de impozitare a profitului este de 10% in Cipru, iar taxa pentru biroul inregistrat si pentru agentul inregistrat este de 900 de dolari. In alte paradisuri fiscale, cum ar fi Seychelles sau Belize, taxele anuale sunt fixe si sunt cuprinse intre 800 si 1.000 de dolari.
Potrivit firmei Consulco Limited, o companie standard off-shore gata constituita este livrata in circa o saptamana, in functie de jurisdictie. Conturile bancare vor fi complet functionale in cel mult trei saptamani, iar comenzile personalizate pot dura intre 3 si 8 saptamani pana la finalizare, in functie de locul unde s-a inregistrat firma. Directorul general de la Direct TradePoint Romania, Bogdan Minoiu, spune ca la cursul de management al companiilor off-shore pe care il desfasoara s-au inscris oameni de afaceri care detin si conduc companii din industria textila, industria petro-chimica, industria agroalimentara si de IT.
Cel mai mic tarif pentru infiintarea unui offshore:
Contactand o alta firma de consultanta in domeniul constituirii companiilor offshore fondate in paradisuri fiscale, Evedex LLC firma ce activeaza direct pe piata din U.S , aflam ca tarifele practicate pentru infiintarea unei astfel de firme incep de la 599 de euro, fiind de altfel cel mai mic tarif oferit si publicului din Romania pentru jurisdictia desemnata de The Economist drept cea mai favorabila la acest moment, Delaware U.S.A.
Potrivit lui Frank Dosebio consultant fiscal in cadrul Evedex L.L.C U.S, Delaware ramane cea mai stabila si facila in acelasi timp jurisdictie offshore din lume, practic companiile constituite de catre nerezidenti sunt in continuare scutite de la plata oricaror taxe si impozite, precum si de la efectuarea formalitatilor contabile.
"Tariful de infiintare a unui LLC include toate taxele aferente primului an de functionare a firmei, incepand cu anul doi detinatorul unei astfel de firme fondate prin intermediul Evedex va achita aproximativ 350Euro /an pentru taxele de sediu si agent registrat incluzand aici si taxa federala de franciza perceputa de Departamentul de Stat din Delaware. fiind de departe cele mai mici costuri de functionare a unui offshore din piata" precizeaza Andrei Papanicoglu consultant in limba romana din cadrul Evedex.
Fiecare al doilea om din lume vrea sa fenteze Fiscul
"Fiecare al doilea om din lumea civilizata a vrut macar o data sa faulteze Fiscul", spunea judecatorul Leamed Hannd din Statele Unite ale Americii. Acesta din urma sustine ca nu trebuie condamnati cei care folosesc societati off-shore. Unele dintre avantajele infiintarii unui off-shore sunt: impozite scazute, control valutar minim, remiterea libera de profituri si capital, siguranta drepturilor de proprietate. Directorul de la Consulco Romania SRL, Radu Chirvase, precizeaza ca avantajele difera de la o situatie la alta, in functie de complexitatea serviciilor utilizate. "De asemenea, fiecare jurisdictie are propriile sale particularitati ale regimului fiscal, care pot genera avantaje concurentiale importante, in masura in care sunt exploatate in mod eficient", spune Radu Chirvase. In Europa, economii dintre cele mai puternice promoveaza regimuri fiscale avantajoase pentru anumite activitati. Austria, Anglia, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta si Suedia sunt cateva dintre acestea.
De asemenea, SUA, Australia, Hong Kong, Singapore sau Africa de Sud prevad facilitati fiscale in cazul anumitor tipuri de venituri, mai spune directorul de la Consulco Romania. In ultimul timp, au fost inregistrate aproximativ un milion de companii off-shore in toata lumea, iar firme ca American Airlines opereaza prin aceste centre, potrivit firmei Direct TradePoint. De exemplu, in Cipru tranzactiile efectuate de catre firmele off-shore sunt scutite de la aplicarea TVA. Toate importurile duty-free pentru firmele off-shore sunt scutite de plata taxei pe valoarea adaugata. Mai mult, capitalul social poate fi zero, iar compania off-shore poate fi inregistrata ca fiind operationala fara a fi nevoie sa se depuna bani in contul acesteia si fara cerinte in ceea ce priveste capitalul.
30.000 de firme off-shore in Cipru
Prodecanul Facultatii de Relatii Comerciale Financiar Bancare Interne si Internationale de la Universitatea Romano-Americana, Gheorghe Caraiani , spune ca in Cipru exista peste 30.000 de firme off-shore, majoritatea apartinand oamenilor de afaceri din fosta Uniune Sovietica. "Am avut sansa sa lucrez in comert exterior. Am calatorit in peste 80 de tari, de unde am strans materiale despre zonele libere si off-shor-uri. De altfel, chiar am inregistrat firme off-shore in Cipru, pentru anumite companii", spune Gheorghe Caraiani. De curand, Gheorghe Caraiani a initiat alaturi de un fost student, Bogdan Minoiu, director general la Direct TradePoint, un curs de management al companiilor off-shore. Firma este un centru de afaceri si consultanta care promoveaza companiile romanesti in strainatate si in Romania, oferind consultanta privind patrunderea pe noi piete de desfacere.