"Paradis fiscal".
Aceasta este o notiune din care ia nastere ideea de firma offshore. O firma offshore, asa cum este cunoscuta in economie, nu ar mai avea nici un rost daca nu ar fi plasata intr-o tara ce poate fi catalogata drept paradis fiscal.
Evaziunea fiscala internationala nu este un fenomen atat de modern pe cat pare. In Grecia Antica, spre exemplu, insulele din vecinatatea Atenei erau folosite ca depozite pentru stocarea marfurilor comerciantilor, astfel evitandu-se impozitul de 2% practicat de cetate pentru importuri si exporturi. Momentul care marcheaza cresterea importantei paradisurilor fiscale este sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand iau amploare fenomenele de internationalizare si globalizare, si se remarca o multiplicare a numarului filialelor unei societati-mama. Utilizate initial doar pentru extinderea companiei, aceste filiale au devenit curand elementele care permit patronilor sa faca aceleasi tranzactii economice internationale, insa din tari cu fiscalitate redusa, adica taxe si impozite mult mai mici. Banii apoi puteau fi plimbati foarte usor intre conturile filialelor.
Caracteristicile principale ale unui paradis fiscal sunt ca are o economie foarte permisiva, cu taxe foarte mici sau chiar inexistente, cu putine restrangeri asupra firmelor si cu avantaje foarte mari din toate punctele de vedere pentru oamenii de afaceri straini. Aceste tari de tip paradis fiscal de regula nu fac parte din nici un tratat economic international si nu respecta intocmai legile internationale ale comertului. Menirea lor este sa atraga fonduri in tara oferind aceste avantaje fiscale oamenilor de afaceri care doresc intr-un mod legal sa isi scuteasca aproape in totalitate taxele catre statul in care isi desfasoara activitatea.
Dezvoltand paragraful anterior, putem spune ca un teritoriu se poate intitula paradis fiscal daca indeplineste anumite conditii specifice.
Prima si cea mai importanta conditie este sa aiba fiscalitate foarte redusa, sau in unele cazuri chiar nula, asta insemnand ca taxele percepute de stat pentru activitatea firmei se rezuma de regula la o taxa fixa anuala (neplata acesteia va duce la dizolvarea firmei). In functie de cat de mare este aceasta taxa, offshore-urile se deosebesc intre ele, cele mai scumpe fiind considerate alegerea "elitelor".
O alta conditie esentiala este usurinta cu care se poate infiinta o firma de tip offshore. Datorita birocratiei reduse, deschiderea unei astfel de firme nu dureaza mai mult de 24 de ore, iar schimbarea domeniului de activitate sau alte modificari ale actului constitutiv sunt foarte facile.
Confidentialitatea si anonimitatea sunt de asemenea elemente definitorii ale unei economii de tip paradis fiscal. Legile unui astfel de stat permit pastrarea anonimatului patronilor de firme, acestia putand folosi foarte usor "persoane paravan" care sa ii reprezinte in companie. Acest aspect este in multe cazuri conditia de baza pentru luarea deciziei deschiderii unei firme offshore, care de multe ori nici nu necesita prezenta fizica a celui care o infiinteaza.
Un alt avantaj al companiilor offshore este ca acestea pot sa isi pastreze rezervele in orice tip de valuta, iar controalele fiscale sunt foarte reduse. Acest fapt impreuna cu existenta unui sistem bancar putin restrictionat de reglementari duce la un argument viabil pentru catalogarea unui teritoriu ca fiind "paradis fiscal".
Un ultim si foarte important avantaj al unui paradis fiscal este acela ca exista asigurarea prin garantii guvernamentale impotriva riscului privind expropierea si nationalizarea patrimoniului firmei.
Aceste tari gazduiesc institutii de prestigiu menite sa asigure o buna derulare a afacerilor internationale, astfel aici se intalnesc filiale ale celor mai cunoscute banci la nivel mondial, firme de avocatura, de brokeraj, de consultanta, etc. care au ca scop buna derulare a afacerilor din acel teritoriu.
Cateva exemple de teritorii care isi merita titulatura de paradise fiscale pentru firme sunt: Bahamas, Insulele Britanice Virgine, Delaware, Panama, Insulele Cayman, s.a. Vazand galeriile de poze, ne dam seama ca nu doar avantajele fiscale fac aceste tari sa fie paradise, si aproape ca isi justifica menirea de a simboliza Raiul pe Pamant, atat fizic, cat si in domeniul afacerilor.
In schimb, cel mai bun exemplu de paradis fiscal pentru persoane fizice este Elvetia, care este bine cunoscuta pentru sistemul sau bancar considerat cel mai sigur din lume, inclusiv pentru confidentialitatea de care da dovada in legatura cu titularii conturilor sau dimensiunea acestora.
Voi incheia prin a explica cum functioneaza practic aceasta evaziune fiscala utilizand o firma offshore. Daca o firma din Romania de exemplu vrea sa vanda anumite produse intr-o alta tara, ea va trebui sa plateasca la stat impozit pe profitul obtinut, iar daca se doreste ca banii ramasi dupa plata acestui impozit sa fie scosi din firma pentru a putea fi utilizati in scopuri personale, se va plati in plus si taxa pe dividend, deoarece banii nu pot fi scosi dintr-o firma decat sub forma de dividende. Astfel mare parte a profitului va fi data statului roman. In schimb, daca acelasi patron din Romania, isi deschide in anonimat o firma offshore, el inainte sa faca tranzactia finala cu clientul partener din cealalta tara, isi vinde produsul cu un adaos minor, sa spunem 1$ peste costul de productie, din firma lui din Romania, catre firma lui offshore din Bahamas sa spunem. Iar apoi, din firma din Bahamas va vinde la clientul final dintr-o alta tara, cu adaosul care si-l doreste. In acest fel, singura suma care va fi impozitata de statul roman va fi acel dolar, iar restul banilor vor fi in siguranta in contul firmei offshore, detinuta evident tot de patronul roman mentionat. Acesti bani pot fi apoi scosi dintr-o banca din tara in care se afla offshore-ul, sau se pot transfera intr-un cont separat din Romania.
