joi, 11 iulie 2019

Reporter sub acoperire (în biroul unui "mare maestru" offshore)

În biroul firmei sale, la doi paşi de sediul Guvernului român, Kiss Laszlo Gyorgy s-a rutinat în structuri internaţionale care plimbă bani, evită taxe, ascund averi, interese şi identităţi. Costumul cenuşiu, statura medie, începutul de chelie şi tonul scăzut, egal, fără inflexiuni, completează tiparul contabilului perfect.
Pe hârtia albă, pixul trasează geometric schema care comprimă, ca o matrice, jumătate din planetă. La scara unei coli A3, arhipelagul Seychelles se reduce la un punctuleţ legat ombilical de Nigeria, insula Cipru - centrul nervos la care se conectează Bulgaria, România şi, în general, Uniunea Europeană, iar statul american Delaware devine capitala economică a patru continente plus două oceane.
Kiss Laszlo Gyorgy, omul pentru care geografia se desenează în tranzacţii internaţionale, pune pixul pe masă şi trage concluzia: "Dumneavoastră aveţi nevoie de o triangulaţie". Apoi, Kiss întoarce schema şi spune pe un ton egal, profesoral: "Ăsta e mecanismul pe care vi-l propun".
"Mecanismul propus" este, de fapt, scheletul unei operaţiuni de import, gândită în aşa fel încât să eludeze impozitele aferente şi taxele vamale europene. Plecând de la datele primare ale afacerii, Kiss concepe, în câteva minute, un circuit financiar offshore de "optimizare fis-cală". Schema lui are ca premisă o fraudă: "Subfacturarea" repetată a mărfii. Iar marfa pusă în discuţie înseamnă 1500 de tone de ulei indus-trial care urmează să fie importate din Nigeria în Uniunea Europeană, prin România.
INCOGNITO.
Scenariul pe care se bazează incognito-ul jurnalistic este relativ simplu. Reporterii OCCRP pretind că sunt oameni de afaceri. Au cărţi de vizită cu nume reale, dar coordonate fictive: o firmă inexistentă, un partener irlandez inventat, un număr de fax special înfiinţat şi adrese false. Pentru credibilitate sporită, cel care ne introduce în biroul lui Kiss este un vechi client român al acestuia, care, la rândul lui, habar n-are că suntem jurnalişti. Primul "proiect de business" pentru care apelăm la serviciile consultantului offshore se referă la importul celor 1500 de tone de ulei industrial african.
TRASEUL.
În mica lui sală de consiliu, Kiss Laszlo Gyorgy îşi ascultă noii clienţi, în timp ce priveşte fix un punct imaginar pe perete. Procesează informaţiile, identifică soluţii şi ordonează "mecanis-mul" în schema desenată: "Aici, în Nigeria, cumpăraţi marfa printr-o firmă offshore din Seychelles sau din Delaware. Offshore-ul subfacturează către o firmă românească. Din acest punct, facem < triangulaţia >: imediat livrăm marfa către o companie cipriotă. Aceasta o revinde unei societăţi din Bulgaria, iar de aici se întoarce către România".
SUBFACTURAREA.
Pedant, Kiss explică anatomia evaziunii transfrontaliere, arătând cu pixul, pe propria-i schemă, traseul unor bani care suferă mutaţii contabile majore: "De exemplu, offshore-ul din Delaware cumpără din Nigeria uleiul industrial la preţul normal de vânzare. Să zicem, 100 de euro pe litru... Apoi, vinde către SRL-ul din România acelaşi ulei, dar cu doar 1 euro pe litru. SRL-ul revinde totul în Cipru, cu 1,1 euro pe litru".
CIPRU, PRIMA ESCALĂ.
Pentru Kiss Laszlo Gyorgy, Republica Cipru înseamnă teritoriul strategic al afacerilor de import-export cu Uniunea Europeană. Statul insular oferă cel mai mic nivel de impozitare din întreaga Uniune, la care a aderat pe 1 mai 2004. Cota maximă a TVA pentru import (15%), cota TVA 0% pentru export sau livrare de mărfuri în interiorul UE, taxele vamale 0% pentru mai multe tipuri de uleiuri minerale africane, impozitul pe profitul companiilor (10%) şi accizele scăzute sunt câteva dintre argumentele celui mai cunoscut paradis fiscal european.
Cum toate taxele fiscale din lume se calculează procentual, inclusiv cele prietenoase din Cipru, atunci dacă le aplici unui preţ "subfacturat" până la o sutime din cel real, rezultă o gaură serioasă în bugetul comunitar. O gaură cam cât diferenţa dintre 15% din 1,1 euro şi 15% din 100 de euro, înmulţită cu 1,5 milioane de litri - potrivit cifrelor date ca exemplu de Kiss Laszlo. Altfel spus, după ce 99 de euro din preţul pe litru de ulei in-dustrial dispar subit între tranzacţii, se mai impozitează doar ce rămâne pe hârtie. Adică, doar 1,1 euro - după cum relevă schema "triangulaţiei" prin care Kiss îşi ilustrează explicaţia generală.
Toate acestea îl fac pe consultantul offshore să parieze pe insula mediteraneeană: "Importul se face în Cipru". Dar Cipru este doar prima escală din "triangulaţie". A doua este Bulgaria.
CONEXIUNEA BULGĂREASCĂ.
După formalităţile cipriote de import, marfa este revândută imediat unei companii din Bulgaria. De data aceasta, însă, preţul sare spectaculos - de la 1,1 euro la 200 euro pe litru. Diferenţa, devenită astfel profit, rămâne în contul offshore al firmei din Nicosia.
"De o companie în Bulgaria nu aveţi nevoie: o avem noi. Numai că aici marfa trebuie să circule fizic. Nu e neapărat nevoie s-o depozităm, putem să tranzităm Bulgaria cu marfa într-o singură zi", continuă Kiss.
De ce trebuie dovedit traseul uleiului industrial prin Bulgaria? Pentru că uleiul nu rămâne în Bulgaria. Motivul ţine tot de bani: legislaţia europeană prevede cotă TVA 0% pentru mărfurile schimbate între ţările intra-comunitare. Dar, ca să prevină operaţiuni comerciale doar pe hârtie, UE a normat sec, fără interpretări: pentru a justifica scutirea de TVA, furnizorul (adică firma lui Kiss din Bulgaria) trebuie să deţină documentele de transport care demonstrează că bunurile au fost efectiv plimbate din Bulgaria în alt stat membru. Iar celălalt stat membru, în schema transfrontalieră concepută de Kiss, este România - destinaţia finală a uleiului industrial.
COMISIONUL MASCAT.
Marfa care trece prin contabilitatea firmei bulgăreşti, folosită de Kiss ca intermediar, este cumpărată apoi de o societate din România. În acest caz, nu mai e nevoie de paravane. societatea carpatină poate fi patronată, oficial, de oricine. Chiar şi de beneficiarii de facto ai afacerii: reporterii incognito, deghizaţi în clienţi ai consultantului offshore.
Şi acum, însă, preţul suferă modificări. Aparent, fireşti: la cei 200 de euro pe litru (preţ offshore Cipru - firmă Bulgaria) se mai adaugă un euro. Dar acest euro la litru nu e adaos comercial, aşa cum poate părea la prima vedere. Este chiar comisionul lui Kiss Laszlo, încasat sub formă de profit al firmei din Bulgaria. O spune el însuşi: "O să vă coste maximum 1% din afacere. Maximum 1%. Ăsta ar fi comisionul nostru".
Odată ajuns în România, uleiul industrial african intră, teoretic, în circuitul normal de distribuţie naţională sau europeană. Cu adaosul comercial la vedere, impus de piaţă.
LABIRINTUL OFFSHORE.
Recapitulând, profitul afacerii este de 100 de euro la litru, conform algoritmului din schema lui Kiss. Câştigul se capitalizează în Nicosia, Cipru, în contul companiei offshore pe care consultantul urmează s-o înfiinţeze pentru "noii săi clienţi".
Primii paşi sunt administrativi, aşa că avocatul ne pune în faţă o lis-tă cu denumiri de firme rezervate în Cipru. "Bun, ce alegeţi? "Molnor" Limited? Da,... e liberă". Kiss bifea-ză lista în dreptul numelui şi organizează totul pas cu pas. Expertiza nu-i lasă ezitări: "Ok, pentru firma cipriotă ne trebuie o scrisoare de referinţă bancară, vă dau şi un model. Ne mai trebuie o factură de utilităţi şi copii după buletinul şi permisul dumneavoastră de conducere. Tot pentru "Molnor" Ltd. trebuie să vă înregistrez un număr de TVA. Apoi veţi face deconturi lunare. V-o aduc pe fata cu care veţi ţine legătura pentru asta".
"Fata" care se va ocupa de "deconturile noastre" de TVA în Cipru se numeşte Mariana Iordăchescu, are 32 de ani, s-a născut în Republica Moldova şi este secretara lui Kiss.
Nu este uitat nici celălalt offshore din ecuaţie: compania din Delaware care cumpără uleiul industrial din Nigeria cu 100 de euro/litru ca să-l revândă unei firme româneşti cu 1 euro/litru. "Deci, firma care va intermedia între Africa şi România este pe structură anonimă. Bun, am rezervat deja companii în Delaware". Alegem numele: "Ecovolt" Inc LLC.
Cât timp nu derulează afaceri pe teritoriul Statelor Unite, offshore-ul nu intră în evidenţa IRS (Fiscul american), nu plăteşte impozite şi, mai ales, nu are nevoie de contabilitate.
"La < Ecovolt >, cine va fi împuternicit, dumneavoastră? Ok, pe lângă buletin, va trebui şi o copie legalizată a paşaportului. Aici, veţi avea acţionar nominal şi director nominal". Kiss se referă la mecanismul prin care se acoperă identitatea adevăratului beneficiar al companiei offshore.
"Acţionarul şi directorul nominali - Proxy" sunt persoane fizice sau juridice care, contra-cost, figurează, oficial, cu aceste calităţi în actele constitutive ale unei firme de tip IBC (International Business Company). Este un artificiu la care apelează constant membrii crimei organizate, fiind asigurat de avocaţii offshore în cele mai conservatoare paradisuri fiscale. Beneficiarii reali sunt camuflaţi de aşa-numitele "Declaration of Trust" sau demisii nedatate - documente emise de "proxies" care îi reprezintă public şi care certifică cine deţine cu adevărat controlul asupra societăţii.