Potrivit celui mai detaliat studiu al aşa-numitei economii off-shore, condus de James Henry, fost economist şef la consultanţii McKinsey, cei mai bogaţi oameni ai planetei au profitat de legile fiscale transnaţionale pentru a putea pune deoparte în băncile off-shore suma şocantă de 20,31 trilioane de dolari.
Deşi acest aspect nu este foarte surprinzător pentru cei care sunt familiarizaţi cu masivele conflicte de interese din cadrul Rezervei Federale şi cu faptul că această instituţie lucrează cu băncile pentru a-i aşeza pe americani în faţa unui eşec al băncilor, ar putea reprezenta o surpriză pentru cei care nu au nici cea mai mică idee despre cum funcţionează sistemul financiar internaţional.
Suma uimitoare descoperită de Henry este cu puţin mai mică decât PIB-ul pe 2011 al Japoniei (5,87 trilioane de dolari) şi SUA (15,09 trilioane de dolari) la un loc.
Descoperirile au fost publicate într-un nou raport, „Preţul off-shore revizuit”, care arată că banii continuă să „dispară” din naţiunile majore în paradisuri fiscale precum Elveţia şi Insulele Cayman.
Aceste tranzacţii sunt activate de instituţii bancare private care se luptă pentru a obţine conturile a ceea ce publicaţia The Guradian numeşte „elita celor super-bogaţi”, cunoscuţi şi ca indivizi cu valoare mare.
Henry demonstrează că sume între 20,3 trilioane de dolari şi 31,23 trilioane de dolari au ajuns din ţări din întreaga lume în aceste jurisdicţii bancare secrete.
Astfel, bogăţia acestor indivizi ultra-bogaţi este „protejată de facilitatori profesionişti extrem de harnici şi foarte bine plătiţi din industria băncilor private, a juridicului, contabilităţii şi a investiţiilor, care profită de economia globală tot mai nelimitată”.
Aceasta este gloria globalizării! De ce probleme mărunte să fie preocupată elita globală, având în vedere că există legi fiscale şi comerciale atât de liberalizate? Nici una! Nu mai există reglementări plictisitoare şi problemele legale de care să aveţi grijă atunci când este vorba despre sume imense de bani!
Cercetarea lui Henry a dezvăluit că primele zece instituţii bancare private din lume au administrat peste 6 trilioane de dolari doar în anul 2010. Aceasta reprezintă o creştere considerabilă, de la 2,3 trilioane de dolari în 2005.
Printre altele, aceste instituţii bancare includ Goldman Sachs, cu sediul în SUA, Swiss UBS şi Credit Suisse din Elveţia.
Cercetarea a folosit o varietate mare de surse, inclusiv Banca Reglementărilor Internaţionale şi FMI, şi a dus la câteva concluzii incredibile.
Analiza a dezvăluit că, în unele ţări dezvoltate, cantitatea de bani care a părăsit ţara începând cu anii ’70 ar putea achita cu uşurinţă datoriile statului. Cum era de aşteptat, unele dintre cele mai afectate de această practică sunt ţările bogate în petrol, în care clasa socială ultra-bogată îşi poate scoate cu uşurinţă banii din economia locală.
De exemplu, „The Guardian” spune că „aproximativ 790 de miliarde de dolari au părăsit Rusia de la începutul anilor ’90, când economia ţării a devenit mai deschisă; în Arabia Saudită, 314 miliarde de dolari au „emigrat” începând cu mijlocul anilor ’70, iar din Nigeria au plecat peste 310 miliarde de dolari”.
