Sotia sefului ANAF, asociata cu un off-shore intr-o firma ce opereaza “International” Bucuresti

Articol de presa preluat de la http://www.investigatiimedia.ro/sotia-sefului-anaf-asociata-cu-un-off-shore-intr-o-firma-ce-opereaza-international-bucuresti-un-hotel-din-lantul-controlat-de-dan-radu-rusanu-firma-nu-apare-in-declaratia-de-avere-a-sefului-ana/

 

Hotelul “International” din Bucuresti, parte din lantul cu acelasi nume controlat de companiile familiei lui Dan Radu Rusanu, presedintele Autoritatii de Supraveghere Financiara, este operat de o firma detinuta de sotia sefului ANAF, Gelu-Stefan Diaconu, si de un off-shore cipriot cu legaturi de afaceri clare cu familia Rusanu. Firma – denumita Comity Prod Exim si detinuta de Mihaela Diaconu si off-shore-ul cipriot Cartha Limited – nu apare in declaratiile de avere si interese ale sefului ANAF. Gelu si Mihaela Diaconu sint finii lui Dan Radu Rusanu. In aceste conditii, Agentia Nationala de Integritate l-ar putea acuza pe seful Fiscului de fals in declaratii, infractiune pentru care ar putea fi cercetat de procurori. 

Conform Certificatului de clasificare emis de Ministerul Turismului in 2011, disponibil pe site-ul propriu, Hotelul International din Bucuresti, un hotel de patru stele amplasat la 150 de metri de Bulevardul Unirii din Capitala, pe strada Cauzasi la numarul 27, este detinut de firma Comity Prod Exim SRL.

In prezent, firma Comity Prod Exim SRL este detinuta de sotia sefului ANAF Gelu Diaconu, Mihaela Diaconu, care are jumatate, cealalta jumatate apartinand unei firme pe nume Cartha Limited, un off-shore cipriot detinut de alte doua firme, tot din Cipru.

Declaratiile de avere si interese depuse de Gelu Stefan Diaconu, seful ANAF, in 15 mai 2013, nu contin nicio referire la firma in care, conform datelor publice de la Registrul Comertului, sotia sa, Mihaela Diaconu, detine 50 la suta din partile sociale.

Comity Prod Exim, afaceri cu duty-free-uri si legaturi vechi cu familia Diaconu

Firma Comity Prod Exim a fost infiintata in 1997 de doua persoane: Costica Dumitrescu si Cristian Popa. Specialitatea celor doi oameni de afaceri a fost comertul prin controversatele magazine duty-free, asa cum reiese chiar din antetul pe care firma il foloseste, dar si din alte documente obtinute de Centrul de Investigatii Media.

Cifra de afaceri a companiei, in perioada in care s-a ocupat de vanzarea de produse in magazinele duty-free, a crescut de la an la an: de la 2,5 milioane de lei in 1999 pana la un maxim de 46,4 milioane de lei in 2006, cu o crestere exponentiala si in ceea ce priveste profitul brut: de la 58.000 la 6,5 milioane de lei in cel mai bun an.

In 13 noiembrie 2001, cand actualul sef al ANAF, Gelu Stefan Diaconu, era director general adjunct al Directiei Generale de Solutionare a Contestatiilor din Ministerul Finantelor Publice, el si sotia sa incheie un contract de asociere cu Comity Prod Exim SRL, firma celor doi comercianti duty-free: pe un teren detinut de sotii Diaconu in centrul Capitalei, pe strada Cauzasi, la 150 de metri de Bulevardul Unirii, firma Comity Prod Exim ridica, din banii castigati din businessurile duty-free, un hotel de patru etaje, pe care il denumesc Tiny Club Hotel.

Conform asocierii, sotii Diaconu aveau sa detina o jumatate din Tiny Club Hotel, iar constructorul, Comity Prod Exim, cealalta jumatate.

Doi ani mai tarziu, in 6 noiembrie 2003, la Registrul Comertului se inregistreaza firma CMC Hotels, care, conform actului constitutiv obtinut de Centrul de Investigatii Media, ii are ca actionari pe aceiasi Costica Dumitrescu (40 la suta) si Cristian Popa (20 la suta), alaturi de care apare sotia lui Gelu Stefan Diaconu, Mihaela Diaconu, ce detine restul de 40 la suta din firma. Este momentul la care intre familia Diaconu si actionarii firmei specializate in comertul duty-free apare o legatura de afaceri permanenta.

La nici o luna dupa constituirea firmei CMC Hotels, la 1 decembrie 2003, Comity Prod Exim ii inchiriaza acesteia jumatatea sa din Tiny Club Hotel, pentru a fi exploatat de firma in care asociata cu 40 la suta este Mihaela Diaconu, sotia lui Gelu Stefan Diaconu, care avea, conform contractului de asociere, cealalta jumatate din hotel.

Mihaela Diaconu si cei doi asociati ai ei s-au inteles atat de bine incat, in februarie 2007, ca urmare a unor cedari succesive de parti sociale, ea devine asociat in Comity Prod Exim SRL. Acesta este momentul la care atat firma care din 1997 se ocupa de duty-free-uri, Comity Prod Exim SRL, cat si firma care opera hotelul Tiny Club, CMC Hotels, ajung sa aiba exact aceiasi actionari: Mihaela Diaconu, Costica Dumitrescu si Cristian Popa. In 31 octombrie 2007, cand Gelu Diaconu era seful vamilor, cele doua firme fuzioneaza, prin decizia celor trei actionari, Comity Prod Exim absorbind CMC Hotels. Noua structura a actionariatului Comity Prod devine urmatoarea: Mihaela Diaconu primeste 40% din firma, Costica Dumitrescu 40% iar restul de 20% ii revin lui Cristian Popa.

Cateva luni mai devreme, cand avocatii pregateau documentele necesare fuziunii, Gelu Diaconu, sef al vamilor care avea de ani de zile afaceri directe cu proprietari de duty-free, declara agentiei Newsin ca evaziunea prin magazinele duty-free e facilitata de “verigile slabe” din sistem.

“Este foarte dificil pentru ca mecanismul este usor de imaginat, daca evazionistii gasesc o veriga slaba la nivelul vamii sau al politiei de frontiera. Se face o confirmare electronica sau pe hartie a tranzitului marfii, fara a avea vreo garantie ca marfa a parasit, intr-adevar, teritoriul vamal romanesc. E posibil ca marfa sa aiba destinatie interna, desi in hartie apare ca a iesit de pe teritoriul vamal”, spunea Diaconu.

Legatura firmei Comity Prod Exim cu familia Rusanu, un om de afaceri ce reprezinta un off-shore

Pe 22 iulie 2009, actionariatul Comity Prod Exim SRL se schimba din nou.  Mihaela Diaconu ajunge sa aiba jumatate din firma, iar Dumitrescu si Popa isi vand jumatatea lor catre un off-shore, Klartech Limited, o societate inregistrata in Marea Britanie ca firma overseas cipriota.

Firma este reprezentata, conform unei decizii a actionarilor, de un avocat pe nume Alexandru Bogdan.

 

Avocatul Alexandru Bogdan are mai multe legaturi directe atat cu familia Rusanu, cat si cu familia Diaconu.

Astfel, conform datelor de la Registrul Comertului, Alexandru Bogdan este asociat cu una dintre fiicele lui Dan Radu Rusanu, Ruxandra Ana Rusanu, in firma Smart Hospitality Inc SRL, fiecare dintre ei avand jumatate din companie.

O alta firma detinuta integral de Alexandru Bogdan, Centrul de Pregatire si Formare Profesionala International Sinaia SRL, isi are astazi sediul in Hotelul International din Sinaia, ce apartine firmelor familiei sefului Autoritatii de Supraveghere Financiara, Dan Radu Rusanu.

Tot in relatia cu aceeasi familie a sefului ASF, firma Bowl Alley SRL, apartinandu-i lui Bogdan Alexandru, a fost cumparata de la acesta in 2010, de Romtur International SRL, o firma detinuta de Anca Rusanu, sotia lui Dan Radu Rusanu.

Pe de alta parte, Alexandru Bogdan este asociat si cu Nicoleta Diaconu, fiica sotilor Diaconu, impreuna cu care detine, in parti egale, firma Phadis Solutions SRL.

Off-shore-ul fantoma din actionariatul de astazi al Comity Prod Exim

Klartech Limited, firma reprezentata de Alexandru Bogdan, se pierde in off-shore-ul cipriot. La un moment dat, directorii acesteia, probabil avocati ciprioti, decid ca firma sa fie lichidata. Activele – inclusiv participatia in Comity Prod Exim, de peste doua milioane de euro – sunt preluate de firma care o detinea integral, pe nume Cartha Limited. Aceasta firma este, la randul ei, detinuta de doua alte off-shore-uri cipriote. Asa a ajuns Cartha Limited, care “nu este inregistrata in Romania” si care “nu are obligatii fiscale catre bugetul Romaniei”, sa detina astazi, in asociere cu sotia sefului ANAF, Hotelul International din Bucuresti.

Hotelul “International” Bucuresti, parte din lantul controlat de Dan Radu Rusanu, este construit pe un teren concesionat ieftin de la Primaria Capitalei

Hotelul International Bucuresti a fost ridicat in perioada 2009 – 2011, pe un teren concesionat de Primaria Capitalei in 2006, pentru 49 de ani, firmei Comity Prod Exim SRL, in perioada in care Diaconu era seful Autoritatii Nationale a Vamilor. Conform documentelor Centrului de Investigatii Media, terenul a fost concesionat in schimbul sumei de putin peste o mie de euro pe luna. Terenul pe care astazi se afla hotelul este situat tot pe strada Cauzasi din Bucuresti, la numarul 27, lipit de Tiny Club Hotel, cel operat in trecut de sotia lui Gelu Diaconu prin firma CMC Hotels si preluat apoi de Comity Prod.

Hotelul International Bucuresti apartine lantului “International”, format din alte doua hoteluri, cel din Sinaia si cel din Iasi. Despre cel din Sinaia se cunoaste ca apartine familiei Rusanu, iar recent presa a relatat ca si cel din Iasi are aceiasi proprietari.

Asa cum reiese din site-ul www.international-hotels.ro, cele trei hoteluri sunt “inrudite”. In plus, logoul si numele sunt identice, la fel si paginile de internet ale celor trei hoteluri, avand aceeasi grafica, corp de litera, culoare de background, dispunere in pagina a textului si conceptie de design general.

Pentru a fi absolut siguri ca International Bucuresti si International Sinaia fac parte din acelasi lant, am purtat o discutie cu o angajata a hotelului din Bucuresti, pe nume Alina Costescu, cerandu-i o oferta combinata Bucuresti-Sinaia. In discutie, ea a confirmat jurnalistilor Centrului de Investigatii Media ca International Bucuresti face parte din acelasi lant cu cel din Sinaia.

Nimic despre actiunile sotiei la Comity Prod Exim SRL in declaratiile de avere ale sefului ANAF

Conform CV-ului sau, Gelu Stefan Diaconu a fost director general adjunct al Directiei Generale de Solutionare a Contestatiilor din Ministerul Finantelor Publice din februarie 2001 pana in februarie 2005. Din februarie 2005 si pana in februarie 2009, el a fost sef al Autoritatii Nationale a Vamilor. In ciuda inaltelor functii ocupate, sotia sa a fost asociata cu doi oameni de afaceri specializati in comertul prin magazine duty-free, iar acest lucru nu apare in nicio declaratie de avere sau de interese de-ale sale.

In cea mai recenta declaratie de avere, Gelu Diaconu nu mentioneaza faptul ca sotia sa detine actiuni la Comity Prod Exim SRL. El scrie insa, in declaratia de avere din 2008, depusa in calitate de vicepresedinte al ANAF, ca a vandut firmei Comity Prod Exim jumatatea sa din hotelul Tiny Club, in posesia careia intrase in urma asocierii cu Comity Prod Exim, care a construit pe terenul sau. Diaconu scrie ca a vandut firmei “teren + spatiu comercial”, precizeaza suprafetele si indica pretul de un milion primit in schimbul proprietatii, fara sa precizeze moneda.

In aceeasi declaratie, Diaconu trece faptul ca sotia a fost remunerata de firma CMC Hotels, unde avea “functie de baza”, cu “circa 20.000″, fara a preciza nici de aceasta data moneda.

El omite sa scrie si faptul ca sotia a fost actionar la CMC in anul fiscal anterior (2007), sau ca este actionar la Comity Prod Exim.

Nici in declaratia de avere din 2009, Diaconu nu precizeaza nimic despre calitatea de actionar a sotiei sale. In cea din 2010, insa apare faptul ca sotia sa a obtinut tot “circa 20.000″ din functia de baza ocupata la “Comity/CMC”. Totusi, in toate declaratiile de avere Diaconu a trecut faptul ca detine actiuni la firma Care Exim, o companie de asigurari, estimand valoarea acestora la 300.000, fara a preciza daca este vorba de lei sau euro. Aceleasi actiuni sunt mentionate in toate declaratiile de interese din perioada 2008-2012, insa nicaieri in acestea nu se regaseste vreo mentiune privind partile sociale ale sotiei in firmele CMC Hotels Group sau Comity Prod Exim.

Nasul sau Dan Radu Rusanu, in schimb, si-a trecut in declaratia de avere din 2013 actiunile detinute de familie in SC Romtur International SA, firma prin care controleaza Hotelul International Sinaia. Evident, nu exista vreo referire la vreo posibila relatie intre el sau familia sa si firmele Klartech Limited sau Cartha Limited, off-shore-urile asociate cu fina sa Mihaela Diaconu in Comity Prod Exim.

Centrul de Investigatii Media a incercat sa-l contacteze pe Gelu Stefan Diaconu, seful Fiscului din Romania, pentru a-l intreba despre asocierea sotiei sale cu o firma off-shore, dar si pentru a-l chestiona in legatura cu lipsa oricarei mentiuni referitoare la aceasta firma din declaratiile sale de avere si de interese. Am mers la sediul ANAF, insa prin Biroul de Presa al institutiei nu am reusit sa obtinem intalnirea de cel mult zece minute pe care am solicitat-o lui Gelu Stefan Diaconu.

Ni s-a cerut sa transmitem intrebarile in scris, dupa care orice posibilitate a unei intalniri cu Diaconu a devenit nula. Am incercat sa luam legatura cu acesta direct la cabinetul sau, unde am sunat de la poarta Ministerului Finantelor. O secretara ne-a raspuns ca seful Fiscului nu ne poate primi. Am asteptat aproape doua ore pentru a putea vorbi cu acesta sau macar cu un consilier de-al sau, insa telefoanele repetate la aceeasi secretara au fost inutile. Am primit insa asigurari ca ni se va raspunde la intrebarile adresate.

Am incercat, de asemenea, sa-l contactam pe Dan Radu Rusanu, presedintele Autoritatii de Supraveghere Financiare, pentru a-l intreba despre off-shore-ul care opereaza un hotel din lantul pe care-l controleaza familia sa. Am mers la sediul ASF, unde Radu Soviani, purtatorul de cuvant al institutiei, ne-a spus ca Rusanu nu ne poate primi nici macar pentru o discutie de cateva minute fara programare. Ni s-a cerut, de asemenea, sa transmitem in scris intrebarile pe care le avem pentru acesta, urmand sa primim un raspuns. Soviani ne-a dat asigurari ca vom primi raspunsurile in cel mult 48 de ore, in ciuda rugamintii noastre de a scurta la doar cateva ore acest termen.

Pana la momentul publicarii acestei investigatii, nu am primit raspunsuri de la cei doi sefi de institutie, desi am incercat sa-i contactam inclusiv pe numerele de telefon personale pe care le cunoastem. Am decis sa publicam in lipsa reactiilor acestora, urmand sa actualizam ancheta atunci cand le vom avea.

Am vrut sa vorbim despre firma si actionarul din off-shore si cu Oana Veronica Florea, administratorul Comity Prod Exim, insa la numerele de telefon de contact ale firmei raspunde receptia Hotelului International. Administratorul Oana Florea era intr-o zi libera.

Tot acolo am cerut si cu Mihaela Diaconu, sotia lui Gelu Diaconu. Aceasta se afla in hotel, dar nu era in birou in momentul in care am cerut la receptie sa vorbim cu domnia sa. Ne-am recomandat si am lasat un numar de telefon pentru a fi contactati; nu am fost sunati inapoi.

“Agentia Nationala de Integritate l-ar putea denunta pe domnul Diaconu la parchet pentru fals in declaratii pentru ca actiunile sotiei sale in firma despre care vorbiti nu apar in declaratia lui de avere”, a declarat Centrului de Investigatii Media Laura Stefan, expert anticoruptie. In plus, conform legii, in cazul in care de serviciile hotelului administrat de firma sotiei sale a beneficiat vreo institutie de stat, Diaconu ar fi trebuit sa treaca aceste contracte si in declaratia de interese, mai sustine expertul citat. “Aceasta ar putea fi a doua fapta de fals in declaratii, in ipoteza in care aceste contracte au existat, dar nu sint trecute in declaratia de interese”, a mai spus Laura Stefan.

“Am putea avea de-a face si cu un conflict de interese, insa numai in situatia in care institutia pe care o conduce a avut relatii directe de afaceri cu firma sotiei dansului si numai daca dansul personal s-a implicat in luarea deciziei ca institutia sa colaboreze cu firma privata”, a adaugat Laura Stefan.

Iata schema relatiilor dintre nasii Rusanu, finii Diaconu si off-shore-ul care opereaza Hotelul International din Bucuresti:

Mai jos gasiti cateva fotografii facute ansamblului de cladiri Hotel International – Hotel Tiny Club din strada Cauzasi numarul 27. Cele doua cladiri se afla la intersectia strazii Cauzasi cu Bulevardul Mircea Voda, la 150 de metri de Bulevardul Unirii, de Biblioteca Nationala sau de Teatrul Evreiesc de Stat si la 500 de metri de Piata Unirii.

 

Procedee De Optimizare Fiscala - Firma Offshore, cum se foloseste?

Ce este firma Offshore

Exista mai multe sintagme pentru a defini o firma offshore
Sunt firmele care va pot ajuta la o optimizare fiscala optima, pentru a economisi taxele din tara de origine, sau chiar in aceeasi tara.
Multe persoane folosesc notiunea de firma off-shore pentru o companie inregistrata in alta tara, ce poarta denumire de Paradis Fiscal.
Dar poate o firma din Romania sa gazduiasca companii care pot concura cu companiile offshore din paradisurile fiscale? Daca intrati in detalii, veti putea vedea, ca la un nivel mai mic, se poate optine aceleasi avantaje ca de la o firma offshore inregistrata intr-un paradis fiscal, si cu costuri mult mai scazute.
Doar un scurt exemplu, prin care asa numitii "baieti destepti", iar aici facem referire la grecii de la OTE, reusesc luna de luna printr-o reteta ingenioasa sa fenteza statul roman si sa umfle  buzunarele conationalilor cu banii Romtelecon, legal, printr-o firma de recuperari de creante folosind o schema offshore perfect legala:
Astfel, statul roman, care detine 45,99% din actiunile Romtelecom prin Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale, este lucrat ca la carte de asociatul sau, OTE International Investmens Ltd., care detine restul de 54,01% din actiuni. Este vorba de o jonglerie inteligenta, prin care grecii reusesc sa traga la ei in tara banii „pierduti” de catre Romtelecom, din cauza rau-platnicilor. Reporterii „National” au descoperit ca Romtelecom a inceput sa paseze datoriile clientilor care nu si-au mai achitat facturile unei firme de recuperari de creante: Cycle European SRL, care are sediul in Voluntari, judetul Ilfov. Astfel, in schimbul unor sume modice, Cycle European SRL primeste dosarele debitorilor Romtelecom si recupereaza sumele intregi, apeland la instantele judecatoresti si la executori. Totul este legal, insa nu si moral fata de statul roman, daca tinem cont de faptul ca banii ajung in buzunarele grecilor, via SRL-ul din Voluntari.

Banii statului roman ajung intr-un paradis fiscal printr-o firma offshore
In timp ce ministerul condus de Dan Nica se alege cu praful de pe toba (un mic procent din valoarea facturilor neachitate – n.r.), elenii iau partea leului. Asta pentru ca, in loc sa apeleze la specialisi care sa-i execute direct pe debitori si sa recupereze sumele intregi, ca sa fie impartite intre actionarii Romtelecom (statul roman si OTE), compania condusa de greci a preferat sa incaseze un mic procent si sa paseze dosarele SRL-ului din Voluntari. SRL care, in mod interesant, a fost infiintat tot de niste greci. In urma cu doi ani, inainte de a se apuca serios de afacerile cu Romtelecom, asociatii Leonidas Kalogeropoulos si Renos Velonias au decis sa se retraga in umbra, oferind partile sociale detinute in Cycle European unor firme off-shore, SRL-ul din Voluntari ajungand sa fie detinut de investitori greci, prin trei companii inregistrate in Cipru: Challenor Enterprises Limited (51 % din capitalul social), Adairena Limited (22,25 %) si Savio Holdings Limited (26,75 %).

Grecii de la Raycap a dat o lovitura de 20 de milioane de euro
Conducerea Romtelecom a demonstrat in ultimii ani ca stie sa colaboreze cu grecii si a pompat zeci de milioane in firme din tara mama, pagubind statul roman. Un exemplu elocvent este contractul cu firma Raycap din Grecia, care a fost acuzata anul trecut ca a „stors” 20 de milioane de euro de la Romtelecom pentru niste cabine telefonice care nici acum nu s-au montat. Cazul, relatat pe larg de „National”, a intrat in atentia la Directiei Nationale Anticoruptie, intrucat Romtelecom este companie de interes national, la care statul roman este actionar.

Un exemplu practic de calcul:
In cazul in care aveti o companie in Romania care plateste impozit pe profit de 16 % si impozit pe dividende de 16 %, in total 32 %, puteti apela la serviciile unei terte microintreprinderi, platitoare de impozit pe venit de 3%, astfel externalizand profitul la aceasta, platind doar 3% in loc de 16 %. In final economia poate ajunge pana la 13 % din impozitul pe profit ce trebuie sa-l achitati statului Roman. Restrictii sunt mai multe, si bineinteles acestea tin in general de valoarea sumei, tin de serviciile prestate, de capacitatea microintreprinderii de a presta aceste servicii, si de legalitate. Aceste lucruri se pot rezolva cu costuri minime.
In cazul in care aveti inregistrata o companie in alta tara membra UE, in care platiti impozit pe profit, exista posibilitatea ca acest impozit sa fie mult mai mare decat cel proacticat in Romania, de 16%, de aceea , o microintreprindere inregistrata in Romania va poate ecomomisi o suma importanta.
Daca aveti de plata impozit pe profit de 8.000 Euro, aferent unui profit de 50.000 euro, in cazul mutarii profitului pe microintreprindere, suma de plata este de 1.500 de Euro, la care se adauga cheltuieli de administrare a microintreprinderii. O economie de minim 5.000-6.000 de euro este importanta pentru o companie mica, care incearca sa supravetuiasca. Desigur ca exportul de profit se poate face catre mai multe microintreprinderi, pentru ca o conditie importanta a microintreprinderii este sa aiba cifra de afaceri anuala de cel mult 65.000 euro

Firme Offshore In Romania:

Un studiu realizat de compania de consultanta fiscala si audit "R&M Audit" arata ca microintreprinderile romanesti se indreapta fie catre faliment, fie catre offshore.
Asa cum am aratat mai sus O firma off-shore este o firma inregistrata intr-o tara sau un teritoriu intitulat "paradis de impozit", intrucat nu este impozitata sau este impozitata doar intr-o mica masura.
Potrivit spacialistilor "R&M Audit" costurile anuale de intretinere ale unui offshore variaza de la 1.000 de euro pana la 4.000 de euro, in functie de tara in care a fost infiintat. In ceea ce priveste scutirea procentuala pe profit, prin utilizarea unei companii offshore, se poate obtine o taxare chiar si de 0-5%. In practica exista companii de profil , a caror oferta de fondare a unei companii offshore si de intretinere poate scadea pana la 499 de euro, daca ne referim strict la infiintarea firmei offshore si doar 358 de euro, in ceea ce priveste taxa de administrare anuala a firmei.

Unde si cat Costa Infiintarea Unei Firme Offshore

La ora actuala in Romania exista mai multe firme de consultanta ce ofera servicii de incorporare pentru o astfel de firma in SUA, tarifele de infiintare variaza intre 499 de euro la Evedex si 1700 de dolari la LAVECO, iar taxele anuale percepute pentru functionarea companiei difera de la un agent la altul destul de mult, in timp ce EVEDEX percepe doar 358 de euro taxe de aministrare anuale , LAVECO percepe anual aproape 800 de dolari americani pentru aceleasi servicii.

Firme din Romania detinute de offshore-uri din Cipru

Creditorii internationali au impus taxarea depozitelor din Cipru pentru a strange o parte din suma necesara pachetului de salvare. Insa printre "victimele" masurii se afla si unii oameni de afaceri din Romania, care si-au deschis firme acolo sau sunt detinute, partial sau total, de catre offshore-uri cipriote.
Potrivit intelegerii initiale de duminica, statul mediteraneean trebuia sa retina 9,9% din depozitele bancare mai mari de 100.000 de euro, iar cele sub acest prag, cu 6,7%.

Ulterior, ministrii de Finante din zona euro au propus ca sumele mici sa nu fie taxate deloc, insa un vot in acest sens trebuie dat de Parlament.

Cipru: Depozitele mai mici de 100.000 de euro ar putea scapa de taxarea extraordinara

Zeci de firme de succes din Romania sunt detinute de offshore-uri din Cipru

Cele mai mari 50 de firme din Romania care sunt detinute de offshore-uri din Cipru au o cifra de afaceri cumulata de peste 30,6 miliarde de lei.

Domeniile de activitate sunt diverse, de la sistemul bancar, pana la alimentatie, retail, asigurari si auto, potrivit datelor transmise Ziare.com de catre Oficiul National al Registrul Comertului.

Infiintarea unei societati intr-un paradis fiscal precum Cipru reprezinta o alternativa foarte profitabila, in special pentru cei din Romania, tara in care birocratia este greoaie, iar taxele sunt mari si multe.

Tara mediteraneeana are numeroase facilitati pentru strainii care vor sa isi deschida o firma.

Astfel, capitalul social minim pentru infiintarea unei companii este de 1.640 euro, firmele care nu au directori rezidenti si nu realizeaza venituri in Cipru sunt scutite de impozit, iar jumatate din profiturile obtinute de o companie rezidenta in Cipru din dobanzi sunt scutite de plata impozitului pe societate. In plus, impozitul pe profit este de 10%, in timp ce in Romania este de 16%.

Avand in vedere aceste avantaje, multi romani au decis sa se asocieze sau sa vanda o parte din actiuni catre offshore-uri inregistrate in Cipru, care, de multe ori, sunt detinute de acelasi proprietar.

Un exemplu concludent in acest sens este cel al omului de afaceri Ion Tiriac, care controleaza 45% din banca Unicredit din Romania prin doua firme, Vesanio Trading Ltd Nicosia, inregistrata in Cipru si Redrum International Investments BV, din Olanda, ambele fiind in proprietatea sa.

Unicredit Tiriac Bank a avut in 2011 o cifra de afaceri de aproape 3,9 miliarde de lei.

Insa Metro Romania a depasit aceasta banca, in 2011, fiind cea mai mare firma care era detinuta partial sau total de un offshore din Cipru, cu o cifra de afaceri de aproape 5 miliarde de lei. Pe locul al treilea se afla compania telecom Romtelecom, la care OTE International Limited are o participatie de 51%.

Insa, dintre aceste companii, exista si unele ale caror actiuni au fost cumparate de investitori ciprioti, pentru a le salva de la faliment, sau care au incheiat parteneriate strategice cu firme din Romania, iar altele sunt, practic, subsidiare ale unor companii din Cipru.

Cum se face profit printr-un intermediar de tip offshore?

Profitul se poate face prin diverse tranzactii intre compania-mama si cea din paradisul fiscal, astfel ca offshore-ul va realiza un profit considerabil. Evident, in cadrul tranzactiilor, compania-mama vinde celei offshore marfa la un pret subevaluat, iar compania offshore le vinde la un pret mai ridicat.

La final, compania mama va avea un profit mic si, ca urmare, si impozitul pe profit pe care il va plati va fi unul mult mai redus decat in cazul in care nu ar fi recurs o astfel de schema.

Reinvestirea capitalului, pastrarea confidentialitatii tranzactiilor dintre companie si clientii sai, posibilitatea de transferare a unor cantitati importante de valuta, posibilitatea de a transfera, intr-o a treia tara, profitul sub forma de dividende neimpozabile sunt alte avantaje pe care le presupune o firma offshore.

Investigatii asupra companiilor offshore.

Grupul bancar austriac Raiffeisen Bank International a decis să investigheze tranzacţiile directorului general Herbert Stepic, după apariţia în presă a unor informaţii potrivit cărora ar fi utilizat o serie de conturi offshore pentru a intermedia o serie de investiţii imobiliare, transmite Bloomberg.
Într-un interviu publicat joi de revista austriacă News, Herbert Stepic a recunoscut că a utilizat banca elveţiană UBS AG pentru a înfiinţa firmele Yatsenko International Ltd. din Insuele Virgine şi Takego Holdings Ltd. din Hong Kong, pe care le-a utilizat pentru a derula o serie de tranzacţii imobiliare în Singapore. Stepic a subliniat însă că acest firme nu sunt 'construcţii offshore' ci 'companii de proiect' pe care le-a utilizat pentru a cumpăra trei apartamente în Singapore.

 

 

'Departamentul nostru juridic va analiza aceste informaţii şi va stabili dacă au fost respectate legile şi normele interne. După finalizarea analizei, organismele competente vor evalua rezultatele şi vor trage concluziile necesare', a declarat purtătorul de cuvânt al Raiffeisen Bank International, Michael Palzer.

Herbert Stepic, 66 de ani, este principalul arhitect al extinderii Raiffeisen în Europa Centrală şi de Est unde în prezent grupul austriac este a doua mare bancă. În luna aprilie a acestui an, Stepic a decis să returneze două milioane din pachetul salarial pe 2012, explicând că s-a simţit obligat să-şi reducă singur remuneraţia pe care a considerat-o prea mare.

Raiffeisen International Bank a realizat în 2012 un profit de 86 milioane de euro pentru activităţile din România, în condiţiile în care numărul sucursalelor Raiffeisen International Bank în România a scăzut cu 24 unităţi, până la 527, iar numărul angajaţilor băncii a coborât cu 9%, la 5.486 persoane. Banca avea, la finalul anului trecut, 1,974 milioane de clienţi în România, faţă de 1,913 milioane la finele anului anterior.

Uite unde era cosmarul fiecarui roman....firma offshore!

Din lipsa de idei, sau intr-o proasta dispozitie evidenta, un coleg blogger ne defineste firmele offshore ca fiind unul din care mai mari cosmaruri ale tarii..d-aia nu vine tramvaiul la timp, d-aia franzela are doar 400 de grame.

"
Pentru cei care se intreaba de ce situatia   economica a Romaniei este atat de proasta cand exista atat de multe multinationale care activeaza pe piata romaneasca,raspunsul este unul singur>>>firmele offshore.
Firma offshore=”Prin zonă off-shore se înțelege o țară sau un teritoriu cu un regim de facilitati  fiscale, care, de obicei, limitează accesul la informațiile despre operațiunile financiare efectuate prin această zonă” , mai mult pe wikipedia.Mai explicit, cei care detin o firma cu un profit foarte mare, aleg sa isi constituie un offshore pe care vor transfera ulterior,legal, tot profitul printr-o factura de consultanta taiata de pe firma offshore.Astfel profitul realizat de firma romaneasca iese din tara iar statul roman este furat pe fata.
Mutarea unei afaceri  in centre fiscale offshore nu este o solutie pentru orice nivel, vorbind in termeni de cifra de afaceri, dar si de domeniul in care se deruleaza activitatea (productie, comert, servicii) intrucat aceasta necesita anumite costuri de functionare care ajung la 15.000-20.000 de euro pe an.De aici tragem concluzia ca cei care folosesc offshore-uri sunt tocmai magnatii pietei datorita carora au fost inchise toate magazinele mici,firmele cu produse similare etc.De asemenea afaceri celebre precum privatizarea Rompetrol a fost umbrita de tranzactii prin astfel de entitati.
Revin la costurile de functionare a unui offshore cu precizarea urmatoare: costurile de functionare pot ajunge si la 3.000-4.000 de euro anual daca cei care infinteaza un offshore aleg bine zona.Ei vor plati acolo pentru banii incasati un impozit intre 0 si 5 % , diferenta dintre aceste procente si piata romaneasca fiind foarte mare.In Romania este necesar sa platesti 16% impozit pentru profitul realizat de catre societate, iar ulterior inca 16% impozit pe dividente , daca doresti sa retragi banii din societate pe persoana fizica.Asadar diferenta este zdrobitor de mare , si este de inteles de ce numarul de offshore-uri a crescut exponential la nivel mondial.

Mina de aur pentru afacerile cu jocuri de noroc

Pentru cei care nu cunosc, in romania impozitul pe castigul realizat de firmele ce au ca obiect de activitate jocuri de noroc este de 75% facand functionarea acestora destul de frustranta pentru propietarii firmelor care prefera sa aleaga exemplul dat de mariile agentii (pokerstars,stanleybet ..etc) care functioneaza in insulele Mann(offshore evident)

Asadar, o afacere la limita legii dar care este totusi o solutie viabila.

Voi ce parere aveti despre cele prezentate mai sus?"

Pai..una buna! De ce sa platim impozit 0 daca putem plati 16%? De ce sa ne facem vacanta la Cancun cand putem oricand face plaja in Colentina?
Astept cu nerabdare si celelalte postari..

Singapore, viitorul centru offshore al lumii.

 

Singapore va detrona Elveția în topul centrelor offshore

Acasă » Afaceri

 

 

Singapore ar putea deveni până în 2020 cel mai mare centru financiar din lume pentru administrarea averii străinilor, depăşind Elveţia, liderul actual, potrivit unui raport al firmei britanice de cercetare WealthInsight, citat de CNBC.
Singapore înregistrează cea mai rapidă creştere din lume a activităţilor de administrare a averii. Activele aflate sub managementul sectorului financiar din Singapore totalizează 550 de miliarde de dolari, faţă de numai 50 de miliarde de dolari în 2000. Active de aproximativ 450 de miliarde de dolari provin din afara ţării.
Elveţia administrează active de 2.800 de miliarde de dolari, din care 2.100 miliarde dolari din străinătate. Astfel, sectorul financiar de administrare a averilor din Elveţia reprezintă 34% din cel la nivel gobal, care totalizează 8.150 miliarde de dolari.
Singapore ar putea depăşi până în 2020 Elveţia în privinţa administrării averilor offshore, arată studiul WealthInsight, citat de CNBC. Activele străinilor administrate de sectorul financiar elveţian ar putea coborî sub 2.000 de miliarde de dolari până în 2016, în timp ce Singapore ar putera înregistra o creştere de peste patru ori în acest interval.
"Modelul elveţian este sub presiune intensă. Reputaţia centrelor offshore a avut de suferit în ultimii patru ani, iar economiile avansate au intensificat supravegherea activităţii bancare transfrontaliere şi paradisurilor fiscale", se arată în raport.
În timp ce Europa cercetează mult mai atent Elveţia, Singapore atrage averi tot mai mari din Asia. Recentele scandaluri legate de averi păstrate în paradisuri fiscale şi acţiuni în justiţie în această privinţă în SUA şi Europa au afectat reputaţia Elveţiei.
Singapore pe de altă parte, arată raportul, aşteaptă cu braţele deschise noii bogaţi din Asia. Milionarii şi miliardarii, mai ales din China, retrag sute de miliarde de dolari din propia ţară şi ascund banii în străinătate.

În ce țări merită să-ți faci firmă și cât costă:

Nu-ți place de România? Concediaz-o!

Plata impozitelor n-are nici o treaba cu patriotismul. Sa-ti aperi țara în război, aia o faci din patriotism. Dar plata impozitelor e o afacere ca oricare alta, un contract. Eu i-am dat bani României pentru anumite servicii publice. Eu mi-am îndeplinit obligațiile contractuale. România a luat banii și mi-a dat în schimb…un căcat. Sorry, dar ce oferă poliția română, școlile, facultățile, spitalele de stat etc., nu pot fi numite servicii.
Mie nu-mi plac serviciile României. De ce? Treaba mea! Nu sunt obligat să dau explicații. Dacă nu-mi place de cineva, îl concediez fără să mă justific. După cum nu sunt obligat să plătesc impozite unei țări, dacă nu-mi place de țara respectivă (și vă dau cuvântul meu, că nu-mi place de România!). Păi unde putem să plătim atunci?
Nu vă speriați! În clipa asta, e criză de bani în toată lumea și țările se bat pe investitori! Când e vorba de țări, e pe alese:
Firma offshore...
British Virgin Islands

• O firma se înființează in 3 zile
• Nu exista taxare (conform Actului BVI IBC din 1984, companiile off shore sunt scutite de taxe pe o perioada de 20 de ani)
• Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
• Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
• Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
• Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
• Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
• Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
• Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).

Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1000 euro/ 1000 USD (de aceea sunt preferabile firmele americane, celor europene). Din al doilea an, cheltuielile de menținere (licența guvernamentală, chiria biroului) mai costa circa 800 euro/an. Infim față de cât ia statul român!
Seychelles

• O firma se înființează tot in 3 zile.
• Doar 1 acționar si un director sunt necesari.
• Nu e necesar ca acționarii si directorii sa fie din Seychelles.
• Nu exista capital minim. Acțiunile pot fi emise si ținute in orice moneda.
• Nu e necesară contabilitatea.
• Adunarea asociaților si managerilor nu trebuie ținuta in Seychelles si poate fi ținuta prin telefon
• Certificatul de Incorporare al firmei si Memorandumul de Asociere sunt singurele documente oficiale necesare.

Prețul de înființare al unei companii în Seychelles este de circa 500 euro.
Gibraltar

• O firma se înființează in 5-8 zile
• Restricții: nu puteți face afaceri in interiorul Gibraltarului.
• E necesar un birou in Gibraltar
• E necesara angajarea unei secretare
• Numele acționarilor trebuie sa apară in documentele anuale.
• O companie off shore nu este supusa sistemului de taxare din Gibraltar, prin urmare nu are nevoie de contabilitate si este scutita de impozit, TVA, sau taxa pe avere.
• Capitalul minim este de 100 de lire sterline.
• Licența de funcționare anuala este de 200 lire.

Prețul de înființare este de circa 1000 de lire, iar începând din al doilea an, costul de întreținere este de circa 800 lire/an.
Cipru

• O companie se înființează in 7-10 zile
• Este necesar un birou și o secretara în Cipru.
• Cipru este membru al UE din 2004
• Impozitul este de 10% pe profitul net.
• TVA este de 15%.
• Dividendele sunt scutite de taxe, cu excepția Taxei pentru Apărare, de 15%.
• Managerul unei companii cipriote poate ușor obține rezidenta (cu condiția unui cazier curat)

Prețul cerut de avocați este de circa 1800 de euro (in care intra costul biroului si secretarei pentru un an). Costul de întreținere începând din anul doi este de circa 1200 de euro pe an.
Marea Britanie

• De ce merită să-ți faci firmă la Londra, deja se știe. Condițiile de aici sunt cunoscute în România; există deja zeci de mii de familii de români cu rude în UK, care se pot informa direct de la sursă.

Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1200 de lire sterline, care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 400 lire/an.

Delaware

  

• O firma se înființează in 24 de ore
• Nu exista taxare pentru firmele infiintate de straini si care nu fac afaceri in America 
• Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
• Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
• Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
• Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
• Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
• Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
• Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).

Prețul cerut de avocați pentru înființare este intre 500 de euro la firme precum Evedex si 1500 de dolari la Laveco  care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 300 euro/an.

Industria offshore, în vizorul presei britanice

O anchetă realizată de publicaţia britanică „The Guardian”, împreună cu BBC Panorama şi Consorţiul Internaţional pentru Jurnalism de Investigaţie din Washington, relevă avântul luat de industria offshore, care face posibilă eludarea taxelor şi impozitelor.

Deşi Guvernul britanic susţine că această practică ar fi fost stopată cu mult timp în urmă, investigaţia realizată la nivel global arată că industria de gen este în plină dezvoltare. Peste 21.500 de companii au fost identificate că folosesc un grup de 28 aşa-zişi directori, „candidaţi” fictivi, din Marea Britanie. Aceştia joacă un rol cheie în păstrarea secretă a sute de mii de tranzacţii comerciale. Fac acest lucru, vânzându-şi numele pentru a fi folosit pe documente oficiale ale unor firme, cu adrese obscure din locuri diverse din întreaga lume. „Aplicăm software de specialitate pentru a examina sute de mii de entităţi offshore şi pentru a căuta tipare. Suntem mulţumiţi că informaţia pe care o avem este autentică”, a declarat Gerard Ryle, directorul ICIJ. Ryle crede că proiectul va aduce la lumină un sistem financiar din umbră, estimat că ascunde circulaţia în lume a trilioane de dolari. Acest lucru nu este ilegal, conform legislaţiei din Marea Britanie, iar uneori directorii au un rol legitim. Dar dovezile sugerează că acest grup special de directori se prefac că controlează companiile pe care îşi pun numele. Companiile sunt adesea înregistrate anonim offshore în Insulele Virgine Britanice (BVI), dar şi în Irlanda, Noua Zeelandă, Belize şi chiar Marea Britanie. Peste 20 de agenţii britanice vând companii offshore, multe dintre acestea ajutând la furnizarea de directori fictivi. Directori fictivi pentru 2000 de firme Un cuplu de britanici, Sarah şi Edward Petre-Mears, care au migrat din Sark în Channel Islands, în insula din Caraibe Nevis, şi-au vândut serviciile unui număr de peste 2000 de entităţi, numele lor figurând pe activităţi care merg de la achiziţionări ruseşti de proprietăţi de lux la pornografie şi cazinouri. În 1999, Guvernul a susţinut că industria directorilor fictivi din Marea Britanie a fost „efectiv scoasă în afara legii”, după ce judecătorul Justice Blackburne a declarat că instanţa nu va tolera „situaţia în care cineva preia conducerea unui număr atât de mare de companii, iar apoi îşi neagă total responsabilitatea”. Dar investigaţia a relevat că nu s-a efectuat un control. În spatele numelor fictive se află o mare varietate de proprietari reali, inclusiv cei care sunt perfect legali, de la oligarhi ruşi la speculanţi discreţi de pe piaţa imobiliară britanică. Singurul lor factor comun este dorinţa de a rămâne totul în secret. Unii dintre proprietarii identificaţi sunt: Vladimir Antonov, cumpărătorul miliardar rus, stabilit la Londra, al FC „Portsmouth”, care în prezent se confruntă cu o cerere de extrădare în Lituania, unde a controlat o bancă; Yair Spitzer, un inginer de software din nordul Londrei, care a cumpărat şi vândut la Londra apartamente; Hackmeys, o familie israeliană înstărită, care a folosit o companie din BVI pentru a cumpăra un bloc de 26 de milioane de lire din Londra; Nicholas Joannou, al cărui „Armstrong Group” a vândut acţiuni de la o adresă din Berkeley Square, din centrul Londrei şi SP Trading, care a fost legată, în 2009, de un om de afaceri kazah şi de un scandal de vânzare de arme către Iran. Caraibe, paradisul fiscal Aceste dezvăluiri lansează o serie de articole ce vor apărea timp de o săptămână pe site-ul „The Guardian”, menite să scoată din anonimat companii offshore, aspectul cel mai întunecat al sectorului financiar din Marea Britanie. Insulele Virgine Britanice sunt un loc de refugiu cu un succes deosebit, datorită secretului excepţional oferit. Acest teritoriu din Caraibe, controlat de Marea Britanie, a vândut peste un milion de entităţi offshore deţinute anonim, de la lansarea sa, în 1984, ca paradis fiscal. Cumpărătorii sunt adesea oameni care, dintr-o varietate de motive, unele perfect legitime, nu doresc să facă publicitate legată de modul în care dispun de averea lor. ICIJ şi-a propus însă să identifice, ţară cu ţară, miile de adevăraţi proprietari.