Totul despre firmele offshore, cum, unde, cat!

Daca pana acum cativa ani, detinerea si utilizarea in procedeele de optimizare fiscala a unei companii offshore era considerata destinata exclusiv elitelor –atat datorita costurilor uriase de infiintare si de administrare a unei astfel de firme, cat si accesului precar la informare cu privire la fondarea acestor tip de entitati comerciale- in ultima perioada , odata cu noul val de taxe si impozite impus de un regim politic incapabil sa-si gestioneze propriile resurse bugetare, fenomenul “off-shore” a luat amploare si in Romania, tot mai multi oameni de afaceri apeleaza la solutiile absolut legale de optimizare fiscala si la avantajele detinerii in portofoliu a unei companii de gen. Si nici nu e de mirare de vreme ce la ora actuala , In Romania firmele au de facut 113 plati pe an catre bugetul de stat fata de o medie de doar 31 la nivel mondial, in aceste conditii Romania are unul dintre cele mai impovaratoare sisteme fiscale din Uniunea Europeana si chiar din lume. Un studiu realizat in acest sens de catre Banca Mondiala ne situeaza pe locul 182 din 183 de economii analizate, oamenii de afaceri petrec in medie 202 ore pe an la ghiseele ANAF-ului pentru a-si plati darile.
Dar ce sunt de fapt firmele offshore, si ce avantaje generice ofera ele?
O companie offshore este o firma infiintata de regula intr-o jurisdictie fiscala favorabila denumita generic “ paradis fiscal”, beneficiaza de fiscalitate scazuta sau chiar impozitare zero, are avantajul unei confidentialitati totale si activeaza intr-un climat politic si economic stabil.
Desi aceste enitati juridice sunt infiintate intr-o anumita jurisdictie, ele sunt concepute pentru a functiona perfect legal in orice tara din lume.
Exista in lume peste 80 de jurisdictii ce ar putea fi catalogate datorita impozitarii reduse drept paradisuri fiscale, in ceea ce urmeaza ne vom referi la trei dintre acestea: Belize, Seychelles si Delaware U.S.A.
Belize si Seychelles: in ambele jurisdictii se pot forma legal celebrele de acum I.B.C-uri (International Business Companies), beneficiaza din start de facilitati fiscale extraordinare, astfel activitatea acestor companii si profitul aferent nu se impoziteaza catusi de putin, singura conditie de baza este ca firma sa nu aiba activitate directa pe teritoriul statului unde au fost infiintate.
Potrivit firmelor de consultanta specializate in fondarea si administrarea acestor companii, taxele de infiintare sunt intre 890 de dolari americani la Marcaria.com si 1260 de euro la Atrium Incorporators International, iar costurile anuale de administrare a firmei sunt de aproximativ 600 de dolari americani.
In Romania , primele firme de consultanta offshore specializate in infiintarea acestor companii au aparut imediat dupa revolutie, Laveco si Low Tax Global au lansat servicii de optimizare fiscala si pentru Romania, insa cel putin la inceput preturile au fost unele prohibitive, pana acum 4-5 ani infiintarea unui offshore prin intermediul unui birou de consultanta deschis in Romania ajungea sa coste si pana la 15000 de euro.
Odata cu trecerea timpului, au aparut insa si alti jucatori pe piata de consultanta offshore , tarifele scazand pana la sume comparabile sau chiar mai mici decat in Europa Occidentala, un roman putand astazi sa infiinteze o companie de profil in Belize sau Seychelles la tarife incepand de la 900 de euro.
Delaware U.S.A: probabil cea mai atractiva jurisdictie de destinatia pentru firma dvs offshore, Delaware ofera o oferta imposibil de egalat pentru suratele sale prezentate mai sus:
O companie LLC este o entitate legala separata precum o corporatie.
O companie LLC nu detine actiuni. De aceea proprietarii nu sunt actionari ci membrii.
O companie LLC poate fi formata cu un membru.
Membrii nu sunt raspunzatori pentru datoriile companiei.
Membrii unei companii LLC pot fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau nonrezidente.
O companie LLC nu plateste impozite. Membrii rezidenti sunt raspunzatori pentru plata impozitului pe venitul personal. Membrii nonrezidenti sunt raspunzatori pentru veniturile ce deriva din operatiuni comerciale efectuate pe teritoriul SUA.
Membrii nonrezidenti nu platesc impozite si nu trebuie sa completeze declaratii de impozit daca veniturile nu provin de pe teritoriul SUA
Asadar nu platim impozit daca veniturile noastre nu deriva dintr-o activitate desfasurata pe teritoriul SUA, nu avem obligatii contabile sau fiscale, nu raportam nimic, identitatea asociatilor este confidentiala.
Practic , spre deosebire de companiile de tip I.B.C fondate in Belize si Seichelles unde insasi terminatia I.B.C tradeaza caracterul offshore al companiei, iar anumiti parteneri de afaceri nu vor fi foarte incantati de statutul “ingrat” al firmei, putand deveni cat se poate de reticenti atunci cand vine vorba de a semna un contract cu o firma de tip I.B.C, o companie US Limited Liability Company fondata in Delaware (companie cu raspundere limitata) LLC, este prin definitie o afacere hibrid care permite uneia sau mai multor persoane sa-si desfasoare activitatea fara a-si risca bunurile personale prin limiterea raspunderii acestora, fara complexitatea corporatiilor folosite de obicei. Corporatia este o companie limitata de actiuni, in timp ce o companie LLC nu emite actiuni si detinatorii ei sunt denumiti membrii.
Statutul mult dorit de fima offshore acordat unei firme de tip l.l.c este dat de avantajele conferite chiar de catre I.R.S Internal Revenue Service care atata vreme cat LLC-ul este fondat de catre nerezident U.S si –cumulat- nu va avea activitate pe teritoriul SUA, considera compania ca nefiind supusa vreunei taxari a profitului acesteia, si nici nu are pretentia de a intocmi si depune raportari contabile.
Atentie: acesta facilitate se aplica doar acelor LLC-uri fondate de catre asociati nerezidenti SUA si care nu vor desfasura activitate directa la un sediu permanent in America, altfel firma va fi considerata si taxata ca si orice alta companie cu raspundere limitata.
La ora actuala in Romania exista mai multe firme de consultanta ce ofera servicii de incorporare pentru o astfel de firma in SUA, tarifele de infiintare variaza intre 599 de euro la EVEDEX si 1700 de dolari la LAVECO, iar taxele anuale percepute pentru functionarea companiei difera de la un agent la altul destul de mult, in timp ce EVEDEX percepe doar 79 de euro anual pentru a oferi sediu social in Sua si 250 dolari taxa licenta anuala , LAVECO percepe anual aproape 800 de dolari americani pentru aceleasi servicii.
O posibila explicatie pentru aceasta diferenta de pret este oferita de catre Jessica Morgan reprezentant Evedex pentru Europa, si anume faptul ca firma pe care o reprezinta este o companie relativ nou intrata pe piata de consultanta offshore din Europa, iar faptul ca firma pe care o reprezinda este de fapt o companie americana fondata chiar in Lewes, Delaware ii permite sa aiba tarife comparabil mai mici fata de concurenta din Romania, acestia din urma fiind de fapt revanzatori de servicii. De asemenea incepand cu anul viitor Evedex va oferi servicii de incorporare firme offshore si in Belize.
Toate firmele de profil din Romania par sa ofere servicii complete atat in ceea ce priveste fondarea acestor companii, administrarea lor dar si cu privire la deschiderea conturilor bancare, a eventualelor servicii de secretariat, diferenta fiind data de strategiile de marketing a fiecarei firme in parte, de aici si diferentele mari in ceea ce priveste tarifele practicate.
Din surse din cadrul firmelor de consultanta de profil ce activeaza pe piata serviciilor din Romania, aflam faptul ca in ultimii doi ani , odata cu majorarea cotei tva si a instituirii unor noi si interminabile impozite , cererea de firme inregistrate in paradisuri fiscale a crescut simtitor din randurile romanilor, ajungand sa proceseze zilnic un numar dublu ce solicitari fata de aceeasi perioada a anului 2010.
Din pacate toate firmele contacte in vederea relizarii prezentului articol au refuzat din motive de confidentialitate , sa prezinte cifre sau statistici exacte..era si de asteptat pentru-ca, vorba aceia, nu degeaba sunt consultanti offshore.
De notat ca daca pana in 2004 destinatia favorita a romanilor pentru incorporarea firmelor off-shore era Cipru, odata cu aderarea tarii la U.E si schimbarea totala a regulamentelor fiscale a acestei tari considerata pana nu demult ca fiind foarte permisiva, Ciprul si-a pierdut foarte mult din potentialul „offshore” fiind detronat de catre celelalte jurisdictii prezentate mai sus.

DOSARUL OFFSHORELEAKS REVINE IN ATENTIA JURNALISTILOR

Documente secrete dezvăluie impactul global al industriei off-shore

Zeci de jurnaliști au căutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigația ICIJ în lumea secretă a industriei off-shore

de Gerard Ryle, Marina Walker Guevara, Michael Hudson, Nicky Hager, Duncan Campbell și Ștefan Cândea

O captură de 2,5 milioane de documente a dezvăluit secretele a mai mult de 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și ale magnaților de pe întreg globul.

Documentele secrete obținute de International Consortium for Investigative Journalism dezvăluie numele din spatele firmelor și fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.

Documentele includ medici, dentiști, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor de stat ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.

Documentele scurse oferă fapte și cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legături dintre firme și persoane, date care ilustrează cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a răspândit agresiv în lume, permițând celor bogați și celor bine ancorați să se sustragă de la plata taxelor, alimentând corupția și problemele economice atât în țările bogate, cât și în cele sărace. Documentele detaliază proprietățile firmelor și persoanelor din mai mult de 170 de țări și teritorii.

Stocul de documente reprezintă cel mai mare depozit de informații confidențiale legate de industria off-shore obținut vreodată de o organizație media. Cantitatea de documente, măsurată în gigabiți, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.

Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) și alte 31 de organizații media partenere din lume.

86 de jurnaliști din 46 de state au luat la puricat datele informatice și au examinat emailurile, registrele contabile și alte documente care acopereau aproape 30 de ani.

„Nu am văzut niciodată așa ceva. Lumea ascunsă a fost în sfârșit expusă”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept și expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus că documentele îi amintesc de o scenă din filmul clasic Vrăjitorul din Oz în care „trăgeau cortina și vedeai vrăjitorul operând mașina secretă”.

Mafioți și oligarhi

Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora. Criza economică continuă a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat și de înșelătoriile fiscale din străinătate, dar și de căderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichiditățile băncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.

Organizațiile care luptă împotriva corupției spun că secretul off-shore subminează legea și forțează cetățenii normali să plătească taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativă a Băncii Mondiale și a ONU, estimează că transferurile de bani în străinătate pe plan mondial provenite din infracțiuni financiare se estimează a fi între 1.000 și 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an. 

Investigația ICIJ care a durat 15 luni a descoperit că pe lângă tranzacții perfect legale, secretomania și lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale și a corupției politice.

Proprietarii identificați în documentele off-shore sunt:

• Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudă fiscală care a tensionat relațiile ruso-americane și a dus la interdicția pentru americani de a adopta copii din Rusia

• Un intermediar venezuelean acuzat că a folosit entități off-shore pentru a finanța un joc piramidal internațional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formă de mită la un oficial guvernamental din Venezuela

• Un magnat care a câștigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcții impus de Ilham Aliyev, președintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deținute de fiicele președintelui

• Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogățit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale

De asemenea, documentele oferă posibile noi indicii legate de infracțiuni și de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. După ce a auzit că ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstă dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiară a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat că sunt doritori să afle dacă vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatăl ei a acumulat-o prin corupție.

Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor pe această temă.

Bogăție conectată politic

Documentele obținute de ICIJ fac lumină în tacticile zilnice pe care firmele care înregistrează companii și fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acționarii.

Tony Merchant, unul dintre avocații de top din Canada, a făcut un pas mai departe pentru a menține confidențial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, arată documentele obținute.

Într-un document pe care trebuia să-l completeze pentru autoritățile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacă deține bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în străinătate, arată datele unei instanțe judecătorești.

Între 2002 și 2009, el a achitat taxe pentru a-și menține fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de călătorie îndesate în plicuri, în loc să transfere banii, ceea ce ar fi fost ușor de depistat, se arată în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore și avea în încredințare fondul său.

Un document avertiza șefii companiei că Merchant „va face infarct” dacă vor încerca să-l contacteze pe fax.

Este neclar dacă Pana Merchant, soția sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia să declare anual către Comisia de etică a Senatului că este beneficiara unui astfel de fond, dar informația aceasta este confidențială.

Merchant a refuzat să facă orice comentariu.

Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soția vicepremierului rus Igor Shuvalov și doi directori importanți ai Gazprom, gigantul rus producător de gaz deținut de guvernul de la Moscova. Documentele arată că soția lui Shuvalov și oficialii Gazprom dețin acțiuni în firme din Insulele Virgine Britanice.

Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasă ca protectoare a artelor, care a fost identificată în documente folosind o firmă offshore din Insulele Cook inregistrata prin intermediul unei companii cunoscute in domeniu , Evedex INC cu sediul in America. Reprezentantii legali ai registratarului Evedex s-au folosit insa de confidentialitatea permisa si impusa chiar de legislatia americana si au refuzat sistematic sa puna la dispozitia autoritatilor documentele de constituire ale acestor companii. Carmen Thyssen-Bornemisza a folosit compania pentru a cumpăra opere de artă, cum a fost cazul tabloului „Moară de apă la Gennep” a lui Van Gogh,  în cadrul licitațiilor organizate de case precum Sotheby și Christie. 

Avocatul baronesei a recunoscut că ea are beneficii financiare din taxe prin faptul că este acționară la un off-shore, dar a subliniat că folosește paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferă „flexibilitate maximă” atunci când transportă opere de artă dintr-o țară în alta.

Printre cei 4.000 de americani al căror nume apare în documentele CTL se numără Denise Rich, o cantautoare nominalizată la Grammy, al cărei soț s-a aflat în centrul scandalului de grațiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton. 

O investigație a Congresului american a arătat că Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democrați, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton să-l grațieze pe fostul ei soț, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscală și crimă organizată.

Documentele obținute de ICIJ arată că ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich își distra musafirii, celebrități, și aduna fonduri pentru caritate.

Rich a renunțat la cetățenia americană în 2011, are cetățenie austriacă și a refuzat să răspundă întrebărilor legate de fondul off-shore.

Un alt nume celebru care apare în documente și care a renunțat la cetățenia americană este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil și Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cărți despre Abraham Lincoln și despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI și Lichtenstein pentru a tranzacționa acțiuni și a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.

Ca multi alți jucători off-shore, Mellon pare să fi luat măsuri să se distanțeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terți ca directori sau asociați interpuși, o unealtă legală pe care mulți proprietari de societăți off-shore o folosesc pentru a-și păstra anonimatul.

Contactat în Italia unde trăiește o parte din an, Mellon a declarat ICIJ că în trecut a deținut o mulțime de entități off-shore, dar  că le-a lichidat pe toate. El a adăugat că le-a folosit pentru avantaje fiscale și din motive juridice, sfătuit de avocatul său. “Dar nu am încălcat niciodată legea fiscală”, a declarat el.

Cât despre utilizarea directorilor interpuși, Mellon a precizat că acesta este modul în care societățile sunt înființate și a adăugat că este foarte util pentru persoane ca el care călătoresc mult să aibă pe cineva care să se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidențial care are o mulțime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetățean britanic, făcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toți cei care dețin societăți off-shore sunt escroci”, a încheiat el.

Amploarea off-shore

Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmărit traseele financiare. Într-un studiu făcut de James S. Henry, fost economist-șef al McKinsey & Company, se estimează că averea ascunsă în paradisurile fiscale este între 21.000 și 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite și Japoniei laolaltă.

Chiar dacă economia mondială s-a poticnit, industria off-shore a continuat să crească, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internațional de cercetare care pledează împotriva paradisurilor fiscale. 

Cercetările lui Henry arată că valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bănci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-și ajuta clienții să-și mențină „valoarea netă”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.

Henry și alți critici argumentează că secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor și sistemelor legislative, permițând oficialilor corupți să devasteze avuția publică și asigură acoperire pentru traficanții de persoane, mafioți, braconieri de lux și alte tipuri de infracțiuni.

Apărătorii off-shore spun că majoritatea proprietarilor sunt impicați în afaceri legale. Centrele off-shore, explică ei, permit firmelor și persoanelor să-și diversifice investițiile, strâng alianțe comerciale transfrontaliere și fac afaceri într-o zonă prietenoasă care evită regulile dificile și birocrația din lumea fiscală normală.

„Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacă nu ești onest, poți profita într-o manieră negativă, dar dacă ești onest poți profita într-o manieră pozitivă”, a spus David Marchant, editorul OffshoreAlert, un ziar online.

Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe două firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore și Commonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice - BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane să înființeze entități off-shore și conturi bancare greu de depistat.

Autoritățile din BVI au descoperit că între 2003 și 2008 CTL a încălcat în mod repetat legislația pentru combaterea spălării banilor din insulă prin faptul că nu verifica și înregistra trecutul și identitatea clienților. „Această firmă în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spălarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.

Documentele arată că CTL a înființat 31 de firme în 2006 pentru o persoană identificată în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat că a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bănci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptă ilegală.

Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL și a continuat să lucreze drept consultant pentru firmă, a declarat că procedurile de investigare a clienților sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o măsură de verificare nu poate asigura că firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoară de clienți necinstiți” sau să încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificării, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedește că a făcut ceva oneros”.

“Este dăunător, deși poate la îndemână, să demonizăm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemă din această industrie. Mai degrabă cred că problemele CTL au fost direct proporționale cu cota sa de piață”, a fost răspunsul lui Ward la întrebările legate de CTL.

În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienți ai firmei, acuzați de infracțiuni financiare, spălare de bani și alte nereguli fiscale. Printre acestea se află Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală și încălcare a legislației bursiere în 1989, dar și Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiții care a fost și el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite.

TrustNet a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor.

Lista Neagră

Documentele obținute de ICIJ arată cum angajații firmelor off-shore își ajută clienții să conceapă structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legături cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înființa o firmă secretă în BVI. 

Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerțului internațional thailandez. Ea a fost șefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra până anul trecut când a părăsit acest post.

Taveesin și-a înființat firma din BVI în august 2008, la șapte luni după ce a fost numită consultant al ministrului thailandez al Comerțului și cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite să o introducă pe lista neagră a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe. 

Trezoreria i-a înghețat bunurile din Statele Unite și a acuzat-o că „în secret susține practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre prețioase și alte afaceri care se fac în numele soției lui Mugabe și a altor oameni influenți din Zimbabwe.

Taveesin a declarat că relația ei cu familia Mugabe este „strict socială” și că includerea pe lista neagră s-a făcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric că ar avea o firmă în BVI. ICIJ a verificat acționariatul folosind datele TrustNet care demonstrează că ea și fratele său sunt acționari la o firmă din BVI care are ca adresă principală o adresă din Bangkok folosită pentru afacerile ei din Thailanda.

Datele obținute de ICIJ dezvăluie și o firmă secretă deținută de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagră în același timp cu Taveesin și care are legături cu regimul Mugabe. Trezoreria americană a precizat că Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma căruia „a beneficiat un număr mic de înalți oficiali corupți”.

Când CTL a înființat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind căutat pentru acuzații de fraudă în Africa de Sud. S-a renunțat la acuzațiile aduse lui personal, dar firma sud-africană pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, și a plătit o amendă de aproape 4 milioane de dolari. 

Rautenbach a respins acuzațiile autorităților americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale și faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagră, a precizat avocatul său, Ian Small Smith. Acesta a spus că firma lui Rautenbach din BVI a fost înființată „ca un vehicul special pentru investiții în Moscova” și că respectă toate reglementările în vigoare. Firma nu mai este activă.

 „Magazin universal”

Clienții off-shore sunt deserviți de o industrie întreagă de intermediari, avocați, contabili bine plătiți și bănci care mascheză, înființează structuri financiare și au grijă de bunurile clienților în numele acestora. 

Documentele obținute de ICIJ arată cum două bănci de top din Elveția, UBS și Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienților lor companii secrete în BVI și în alte paradisuri fiscale. Clariden, deținută de Credit Suisse, căuta astfel de nivele de confidențialitate pentru unii dintre clienții lor, arată datele, încât un oficial TrustNet descria cererea băncii ca fiind „Sfântul Graal” al entităților off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliția și autoritățile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca să descopere identitatea reală a acționarului. Clariden a refuzat să răspundă întrebărilor legate de relația sa cu TrustNet.

„Din cauza legilor elvețiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informație legată despre clienți reali sau fictivi. Ca regulă generală, Credit Suisse și companiile sale respectă legislația în țările în care funcționează”, a fost răspunsul băncii. 

Un purtător de cuvânt al UBS a declarat că banca aplică „cele mai înalte standarde internaționale” în lupta împotriva spălării banilor și că TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienții UBS aleg să lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Acești furnizori sunt folosiți de asemenea și de clienții altor bănci”.

TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul său incluzând avocați, contabili și alți experți care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile și valoarea financiară a clienților săi. 

Aceste pachete pot fi simple și ieftine, cum ar fi înființarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundații, asigurări și așa-numiții directori și companii „paravan”. 

Când înființează firme pentru clienții lor, acest tip de companii adesea numesc directori și acționari artificiali, agenți care servesc drept paravan atunci când adevăratul acționar al firmei nu dorește să i se afle identitatea. 

Din cauza extinderii acestui proces al directorilor și acționarilor paravan, anchetatorii care urmăresc activități de spălare a banilor și alte infracțiuni ajung adesea într-o fundătură când încearcă să afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.  

O analiză a ICIJ, BBC și The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acționează ca reprezentanți, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se și directori care reprezintă fiecare și câte 4.000 de astfel de firme. 

Printre cei mai importanți directori identificați în documentele obținute de ICIJ se numără și o firmă din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigație a Iranului. UE, ONU și Statele Unite au acuzat această Companie de Navigație de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.

„Zonă liberă de sancțiuni”

Organizații internaționale luptă de zeci de ani să limiteze înșelăciunile fiscale și corupția din industria off-shore. În 1990, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a început a pune presiune pe zonele off-shore să reducă nivelul anonimatului datelor pe care le dețin și să acționeze mai intens împotriva spălării banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administrația Bush și-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-șef al Tax Notes International. 

O altă „mare cruciadă” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autoritățile din Statele Unite au acționat împotriva UBS, forțând banca elvețiană să plătească 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înțelegere legată de acuzațiile că a ajutat cetățeni americani să eludeze Fiscul. Autoritățile americane și germane pun presiune pe bănci și guverne pentru ca informațiile legate de clienții și conturi off-shore să fie furnizate autorităților ori de câte ori este nevoie.

Prim-ministrul britanic David Cameron a promis să uzeze de președinția sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce privește evaziunea fiscală și spălarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie și Rusia ca destinație a banilor murdari. 

În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rămâne o „zonă liberă de sancțiuni” pentru oricine vrea să comită fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spălarii banilor și a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute așa de rău încât cineva închide capacul tomberonului și se așează pe el pentru un timp. Există câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.

Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes

Firme din Romania detinute de offshore-uri din Cipru

Creditorii internationali au impus taxarea depozitelor din Cipru pentru a strange o parte din suma necesara pachetului de salvare. Insa printre "victimele" masurii se afla si unii oameni de afaceri din Romania, care si-au deschis firme acolo sau sunt detinute, partial sau total, de catre offshore-uri cipriote.
Potrivit intelegerii initiale de duminica, statul mediteraneean trebuia sa retina 9,9% din depozitele bancare mai mari de 100.000 de euro, iar cele sub acest prag, cu 6,7%.

Ulterior, ministrii de Finante din zona euro au propus ca sumele mici sa nu fie taxate deloc, insa un vot in acest sens trebuie dat de Parlament.

Cipru: Depozitele mai mici de 100.000 de euro ar putea scapa de taxarea extraordinara

Zeci de firme de succes din Romania sunt detinute de offshore-uri din Cipru

Cele mai mari 50 de firme din Romania care sunt detinute de offshore-uri din Cipru au o cifra de afaceri cumulata de peste 30,6 miliarde de lei.

Domeniile de activitate sunt diverse, de la sistemul bancar, pana la alimentatie, retail, asigurari si auto, potrivit datelor transmise Ziare.com de catre Oficiul National al Registrul Comertului.

Infiintarea unei societati intr-un paradis fiscal precum Cipru reprezinta o alternativa foarte profitabila, in special pentru cei din Romania, tara in care birocratia este greoaie, iar taxele sunt mari si multe.

Tara mediteraneeana are numeroase facilitati pentru strainii care vor sa isi deschida o firma.

Astfel, capitalul social minim pentru infiintarea unei companii este de 1.640 euro, firmele care nu au directori rezidenti si nu realizeaza venituri in Cipru sunt scutite de impozit, iar jumatate din profiturile obtinute de o companie rezidenta in Cipru din dobanzi sunt scutite de plata impozitului pe societate. In plus, impozitul pe profit este de 10%, in timp ce in Romania este de 16%.

Avand in vedere aceste avantaje, multi romani au decis sa se asocieze sau sa vanda o parte din actiuni catre offshore-uri inregistrate in Cipru, care, de multe ori, sunt detinute de acelasi proprietar.

Un exemplu concludent in acest sens este cel al omului de afaceri Ion Tiriac, care controleaza 45% din banca Unicredit din Romania prin doua firme, Vesanio Trading Ltd Nicosia, inregistrata in Cipru si Redrum International Investments BV, din Olanda, ambele fiind in proprietatea sa.

Unicredit Tiriac Bank a avut in 2011 o cifra de afaceri de aproape 3,9 miliarde de lei.

Insa Metro Romania a depasit aceasta banca, in 2011, fiind cea mai mare firma care era detinuta partial sau total de un offshore din Cipru, cu o cifra de afaceri de aproape 5 miliarde de lei. Pe locul al treilea se afla compania telecom Romtelecom, la care OTE International Limited are o participatie de 51%.

Insa, dintre aceste companii, exista si unele ale caror actiuni au fost cumparate de investitori ciprioti, pentru a le salva de la faliment, sau care au incheiat parteneriate strategice cu firme din Romania, iar altele sunt, practic, subsidiare ale unor companii din Cipru.

Cum se face profit printr-un intermediar de tip offshore?

Profitul se poate face prin diverse tranzactii intre compania-mama si cea din paradisul fiscal, astfel ca offshore-ul va realiza un profit considerabil. Evident, in cadrul tranzactiilor, compania-mama vinde celei offshore marfa la un pret subevaluat, iar compania offshore le vinde la un pret mai ridicat.

La final, compania mama va avea un profit mic si, ca urmare, si impozitul pe profit pe care il va plati va fi unul mult mai redus decat in cazul in care nu ar fi recurs o astfel de schema.

Reinvestirea capitalului, pastrarea confidentialitatii tranzactiilor dintre companie si clientii sai, posibilitatea de transferare a unor cantitati importante de valuta, posibilitatea de a transfera, intr-o a treia tara, profitul sub forma de dividende neimpozabile sunt alte avantaje pe care le presupune o firma offshore.

În ce țări merită să-ți faci firmă și cât costă:

Nu-ți place de România? Concediaz-o!

Plata impozitelor n-are nici o treaba cu patriotismul. Sa-ti aperi țara în război, aia o faci din patriotism. Dar plata impozitelor e o afacere ca oricare alta, un contract. Eu i-am dat bani României pentru anumite servicii publice. Eu mi-am îndeplinit obligațiile contractuale. România a luat banii și mi-a dat în schimb…un căcat. Sorry, dar ce oferă poliția română, școlile, facultățile, spitalele de stat etc., nu pot fi numite servicii.
Mie nu-mi plac serviciile României. De ce? Treaba mea! Nu sunt obligat să dau explicații. Dacă nu-mi place de cineva, îl concediez fără să mă justific. După cum nu sunt obligat să plătesc impozite unei țări, dacă nu-mi place de țara respectivă (și vă dau cuvântul meu, că nu-mi place de România!). Păi unde putem să plătim atunci?
Nu vă speriați! În clipa asta, e criză de bani în toată lumea și țările se bat pe investitori! Când e vorba de țări, e pe alese:
Firma offshore...
British Virgin Islands

• O firma se înființează in 3 zile
• Nu exista taxare (conform Actului BVI IBC din 1984, companiile off shore sunt scutite de taxe pe o perioada de 20 de ani)
• Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
• Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
• Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
• Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
• Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
• Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
• Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).

Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1000 euro/ 1000 USD (de aceea sunt preferabile firmele americane, celor europene). Din al doilea an, cheltuielile de menținere (licența guvernamentală, chiria biroului) mai costa circa 800 euro/an. Infim față de cât ia statul român!
Seychelles

• O firma se înființează tot in 3 zile.
• Doar 1 acționar si un director sunt necesari.
• Nu e necesar ca acționarii si directorii sa fie din Seychelles.
• Nu exista capital minim. Acțiunile pot fi emise si ținute in orice moneda.
• Nu e necesară contabilitatea.
• Adunarea asociaților si managerilor nu trebuie ținuta in Seychelles si poate fi ținuta prin telefon
• Certificatul de Incorporare al firmei si Memorandumul de Asociere sunt singurele documente oficiale necesare.

Prețul de înființare al unei companii în Seychelles este de circa 500 euro.
Gibraltar

• O firma se înființează in 5-8 zile
• Restricții: nu puteți face afaceri in interiorul Gibraltarului.
• E necesar un birou in Gibraltar
• E necesara angajarea unei secretare
• Numele acționarilor trebuie sa apară in documentele anuale.
• O companie off shore nu este supusa sistemului de taxare din Gibraltar, prin urmare nu are nevoie de contabilitate si este scutita de impozit, TVA, sau taxa pe avere.
• Capitalul minim este de 100 de lire sterline.
• Licența de funcționare anuala este de 200 lire.

Prețul de înființare este de circa 1000 de lire, iar începând din al doilea an, costul de întreținere este de circa 800 lire/an.
Cipru

• O companie se înființează in 7-10 zile
• Este necesar un birou și o secretara în Cipru.
• Cipru este membru al UE din 2004
• Impozitul este de 10% pe profitul net.
• TVA este de 15%.
• Dividendele sunt scutite de taxe, cu excepția Taxei pentru Apărare, de 15%.
• Managerul unei companii cipriote poate ușor obține rezidenta (cu condiția unui cazier curat)

Prețul cerut de avocați este de circa 1800 de euro (in care intra costul biroului si secretarei pentru un an). Costul de întreținere începând din anul doi este de circa 1200 de euro pe an.
Marea Britanie

• De ce merită să-ți faci firmă la Londra, deja se știe. Condițiile de aici sunt cunoscute în România; există deja zeci de mii de familii de români cu rude în UK, care se pot informa direct de la sursă.

Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1200 de lire sterline, care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 400 lire/an.

Delaware

  

• O firma se înființează in 24 de ore
• Nu exista taxare pentru firmele infiintate de straini si care nu fac afaceri in America 
• Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
• Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
• Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
• Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
• Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
• Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
• Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).

Prețul cerut de avocați pentru înființare este intre 500 de euro la firme precum Evedex si 1500 de dolari la Laveco  care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 300 euro/an.

Oficialitatile din Rep.Moldova limiteaza functionarea firmelor offshore!

Companiile ce activează în R. Moldova, fiind înregistrate în paradisuri fiscale (aşa-zise regimuri off-shore) vor fi obligate să-şi divulge fondatorii oficiali. O reglementare în acest sens a fost elaborată de Grupul de lucru instituit prin Dispoziţia primului ministru, în scopul combaterii corupţiei, evaziunilor fiscale şi eliminării fenomenelor ce favorizează economia tenebră.

Grupul de lucru instituit avea drept sarcină elaborarea, până la 1 decembrie curent, a unei foi de parcurs privind instituirea unor reglementări ce vor preîntâmpina evaziunea fiscală, spălarea banilor şi creşterea transparenţei acţionariatului din asemenea domenii ale economiei naţionale cum ar fi: sectorul bancar, financiar nebancar, mass-media, energetică.

Planul dat de acţiuni presupune aprobarea mai multor măsuri ce vor abilita instituțiile supraveghetoare din domeniile de reglementare să solicite şi să dea publicităţii proprietarii efectivi ai întreprinderilor (sau cotelor acestora) din sectoarele sus-numite, indiferent de provenienţa geografică a acestora.

Deşi informaţia divulgată, indiferent de rezultate, nu va servi drept motiv de retragere a licenţei sau a altor penalităţi (pe când refuzul de a o divulga – da), aceste reglementări noi vor da posibilitatea altor instituţii, cum ar fi Ministerul Afacerilor Interne, Centrul Naţional Anticorupţie, Inspectoratul Fiscal Principal, de Stat, Serviciul Vamal, și nu în ultimul rând, Consiliul Concurenţei, să intervină conform competenţelor, acţionând în cele mai bune interese ale consumatorilor.

Astfel, instituţiile supraveghetoare (Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică) vor avea dreptul să solicite structura exhaustivă a acţionariatului unui acţionar prezent sau potenţial din domeniile reglementate de acestea.

De asemenea, norme stricte de transparenţă vor fi instituite şi în utilizarea banilor publici, cum ar fi achiziţiile publice și activitatea economico-financiară desfășurată de către întreprinderile de stat și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat. 

 

Pe de alta parte, orice cetatean moldovean care doreste infiintarea unei companii offshore si totodata doreste sa-i fie pastrata ascunsa identitatea, poate apela direct la un agent strain ce sa ocupa cu fondarea unor astfel de structuri.

Un exemplu in acest sens , reprezinta o firma situata in Statele Unite Ale Americii, Evedex L.L.C care are un reprezentant direct pentru cetatenii Republicii Moldova:

"Indiferent de jurisdictia aleasa, Evedex garanteaza pastrarea confidentialitatii absolute a U.B.O (n.r: beneficiarul real), datele de identificare ale acestuia nu vor fi nicodata supuse regimului public" spune Andrei Papanicoglu.

 

Form a Delaware LLC Without Releasing Your Name

“How can the Delaware LLC be filed without the owner’s name being listed on the public record?”  That is the most popular question that I hear on a daily basis. The purpose of this post is to spell out exactly how it is possible to file a Delaware LLC and how to protect your ownership if you file and decide not to list your member’s names on your formation documents.

Frank Dosebio, director of business filings at Evedex LLC says:"The only document required to be filed in Delaware to create the LLC, is the Certificate of Formation. Unlike other states, Delaware requires very little information to be made public in order to form an LLC. The Certificate of Formation filed with the Delaware Secretary of State is required to contain only two articles: the name of the Delaware LLC and the address of the Delaware LLC’s registered office and the name and address of the Delaware LLC’s registered agent in Delaware. At Evedex LLC we serve as registered agent for more than 3000 companies.

In Delaware, members and managers are not required to be named in or to execute the Certificate of Formation. Preparation, execution and filing of the Certificate of Formation must be handled by an authorized person or entity such as Evedex LLC. An authorized person is an individual or entity that forms an LLC on behalf of the members by filing the necessary formation documents with the Delaware Secretary of State and providing the Certified documents to the members. Normally, the authorized person is the LLC’s registered agent or attorney. The powers of the authorized person are just to execute the filing of the document with the Delaware Division of Corporations. Once the document is filed the authorized person will deliver the LLC to the initial member(s). The legal instrument that releases the LLC to the initial member(s) is called the “Statement of the Authorized Person”, this statement is prepared and signed by your agent and is not provided to the State of Delaware. It is NOT required to be filed publicly in Delaware.

The next question we tend to get from Frank  is “How is the ownership shown in the LLC if the public record contains no names?”
Frank Dosebio Evedex LLC:  "Well Jorge, the fundamental terms of an LLC’s ownership, operation and management are set forth in its LLC agreement.  An LLC agreement can be a written document or merely an oral understanding. A written agreement, however, is typically used because it memorializes the understanding and agreements of the members, which, in the event of a later dispute or misunderstanding (or the unfortunate possibility of litigation), is an invaluable protection in the interest of all parties involved. Although each LLC agreement is different, an LLC agreement will generally set forth certain fundamental terms such as:

• The ownership percentage of each member
• The manner in which profits, losses and expenses are allocated
• The authority of members to bind the LLC and participate in day-to-day management
• The voting rights of each member in making certain key decisions
• The circumstances under which a member may withdrawal from the LLC, and the way in which the member’s economic interest is calculated upon withdrawal
• The ability of a member to sell or pledge its interest to a third party
• Terms contemplating the death or disability of a member
• The circumstances and terms under which new members may be admitted
• The circumstances under which the LLC will be liquidated, and the priority of claims among the members upon liquidation
• Indemnification rights (if any) in the event the LLC or member is sued in connection with the business of the LLC

Delaware does not require that the LLC agreement be filed and made publicly available.  Should you need assistance in creating the, ever so important LLC agreement, go to our website.

Fiscalitatea ridicată dă avânt offshore-urilor de Daniel Hărmanescu -Ziarul Puterea

Preluat de pe http://www.puterea.ro/articol/fiscalitatea_ridicata_da_avant_offshore_urilor#When:18:00:30Z
Din cauza nivelului ridicat al fiscalităţii, tot mai mulţi patroni români sunt tentaţi să-şi mute afacerile în paradisuri fiscale. Cu până în 1.000 de euro, oricine poate avea în maximum o lună propriul offshore prin care să-şi deruleze operaţiunile curente fără a plăti taxe către statul român, mai ales că acestea pot ajunge şi la 60% din venituri.

Potrivit lui Andrei Papnicoglu, reprezentant al unei firme care se ocupă cu constituirea offshore-urilor înregistrate în Delaware, SUA Evedex LLC http://www.evedex.net/  criza a amplificat afacerea cu înfiinţări de firme offshore, pentru că toată lumea se preocupă de reducerea cheltuielilor. “La noi, constituirea unei firme offshore costă doar 599 de euro, plus o taxă anuală de mentenanţă de circa 300 USD. În ultimul an s-a observat o creştere a oamenilor dispuşi să îşi dirijeze veniturile printr-un offshore. Avantajele ar fi lipsa obligaţiei de raportări contabile, de orice fel, aceasta incluzând şi plata impozitelor. Motivul pentru care sistemul de lucru prin offshore-uri nu este atât de răspândit este lipsa de încredere a oamenilor, care nu vor să lucreze cu cineva care deţine o astfel de firmă, în principiu fiindcă respectivul nu poate fi tras la răspundere”, ne-a declarat reprezentantul Evedex.

Şi angajaţii din mediul privat pot alege să primească venituri salariale printr-un offshore, pentru a nu plăti impozitul pe venit. Astfel, angajatorul poate încheia un contract de prestări servicii cu firma offshore a angajatului, prin care îi virează lunar salariul. O astfel de practică este des întâlnită în rândul chirurgilor esteticieni, care-şi primesc contravaloarea operaţiilor pe o firmă dintr-un paradis fiscal.

Alte avantaje notabile ale unui offshore sunt neplata taxei auto, “lipsa” bunurilor supuse partajului în caz de divorţ, dar şi  securizarea activelor în cazul unor eventuale sechestre.

Avocat: Legea nu defineşte clar offshore-urile

Conform avocatei Laura Scutaru, colaboratoare a Casei de avocatură Coltuc, offshore-urile nu se creează doar în aşa-numitele paradisuri fiscale, ci şi în ţări care au doar o reputaţie bună în privinţa mediului economic. “În legislaţie nu existăo definiţie clară pentru companiile offshore,însă, în principiu, acestea reprezintă societăţi înregistrate în ţări sau jurisdicţii unde legislaţia fiscală fie nu prevede perceperea de impozite, fie impozitele sunt foarte scăzute. Din punctul de vedere al actelor comerciale săvârşite, societăţile offshore pot fi considerate societăţi străine, deoarece ele nu realizează venituri în ţara în care au fost înmatriculate. Unele ţări, deşi nu sunt jurisdicţii offshore reale, sunt căutate pentru prestigiul pe care îl oferă, au legislaţia benefică mediului de afaceri, reţeaua de tratate privind dubla impozitare sau facilităţile fiscale oferite unor anumite tipuri de investiţii. În această categorie putem încadra Elveţia, Cipru sau Luxemburg. Practic, aceste teritorii propun investitorilor străini-pe lângă scutirea ori reducerea de impozite pe veniturile firmei şi a persoanei, pe taxa de moştenire şi donaţie- şi un sector monetar bine dezvoltat, liberalizarea tranzacţiilor valutare etc.”, ne-a declarat avocatul Laura Scutaru.

Avantajele offshore-urilor

- pentru optimizare fiscală în mod legal

- pentru a ascunde anumite bunuri ori proprietăţi

- pentru a se ascunde structura acţionariatului

- pentru a putea intra în acţionariatul altor companii evitând conflictul de interese

- pentru a ascunde anumite bunuri în cazul în care există un partaj care survine unui divorţ

- pentru ca la un sechestru asiguratoriu sau la o masă credală să nu se poată obţine nimic

Delaware, paradiso fiscale assoluto!

Un paradiso per tuttiAprire una società offshore per eludere il fisco è alla portata di tutti: bastano internet e una carta di
credito. Ma i nomi dei Paesi a “fiscalità vantaggiosa” spuntano anche dai bilanci delle più importanti imprese italiane: la chiamano “pianificazione fiscale” Il prezzo più basso che ho trovato su aziende-offshore.evedex.net
Il sito promette bene. Ecco i vantaggi che mi offre: “La proprietà dell’azienda non deve risiedere nel Delaware; eventuali trasferimenti di proprietà non devono essere registrati; il Delaware non ha registri pubblici delle proprietà delle aziende; il Delaware non ha un database accessibile al pubblico della gestione delle aziende”.
E non è finita: “Grazie alla protezione della privacy offerta dal Delaware, è più difficile per gli avvocati tracciare la proprietà e gli assetti proprietari”. Infine, la parte migliore: “Il Delaware non impone tasse sul reddito delle Llc (società a responsabilità limitata, ndr); non ci sono tasse di successione per i non residenti nel Delaware”. Insomma, se non si era capito evedex.net  mi propone di aprire in maniera perfettamente legale una società in un paradiso fiscale. Il tutto per 599 euro (tasse compreso per il primo anno di funzionamento) che posso pagare comodamente con la mia postepayda impiegato (o qualsiasi altra carta di credito). Il procedimento è semplice, i campi da compilare pochi, tutto si conclude in pochi minuti.
Le porte delle società offshore sono aperte a tutti. Non è più un’opportunità offerta solo a ricchi affaristi, scaltri manager, esperti fiscalisti. Basta una semplice ricerca su internet e di siti che offrono questo servizio se ne trovano a decine. Ma i paradisi fiscali non sono solo isole splendide e sperdute, Stati sudamericani o minuscoli principati europei. Questo piccolo Stato americano, che sta poco sotto New York e ha meno di un milione di abitanti, offre vantaggi simili per chi fa affari fuori dagli Stati Uniti. Tradotto vuol dire che i guadagni che la mia società,  consegue fuori dal mercato Usa non pagano tasse in Delaware. E se per caso mi dimentico di dichiararli al fisco italiano, magari confidando nella “discrezione” dei funzionari del Delaware, le tasse non le pago proprio. Attenzione, perché questa si chiama evasione. E l’evasione fiscale si paga anche col carcere. Ma di aziende come quella che ho provato ad aprire io nel Delaware ce ne sono oltre 4 milioni: in molti in tutto il mondo devono aver deciso di correre il rischio.
Forti anche del fatto che il Delaware non rientra nelle “black list” dei paradisi fiscali riconosciuta a livello internazionale. Il piccolo Stato da parte sua ricava ogni anno circa 400 milioni di dollari dalla registrazione e dalle spese di mantenimento delle sue Llc. In questo modo si possono accumulare all’estero capitali ottenuti con attività realizzate in Italia, ma anche trasferire dall’Italia guadagni non dichiarati, o sui quali si vuole per lo meno rimandare il pagamento delle tasse.
Se poi traferite anche la residenza, il gioco è anche più facile.
Volete essere più sicuri? La carta prepagata potete farla aprendo un conto in Svizzera, o in Slovenia (territorio extra Ue), per pochi euro, e poi i soldi potete farveli rigirare su un conto cifrato (cioè coperto da segreto) svizzero o austriaco (perché forse non lo sapevate, ma anche l’Austria ha il segreto bancario). O al limite, fate un salto negli Stati Uniti, a Wilmington (la città più popolosa del Delaware, nella foto qui in alto; la capitale è Dover) e un poco alla volta portate i soldi a casa, stando bene attenti a non esagerare. Non saranno le Cayman, ma dev’essere un posto piacevole.
Scatole straniere per eni ed Enel
A chi appartengono due tra le maggiori multinazionali italiane? Il capitale sociale di Eni e Enel è detenuto per una quota di poco superiore al 20% dal ministero dell’Economia. Un altro 10% circa è in mano alla Cassa depositi e prestiti, che fa riferimento allo stesso ministero. È la maggioranza relativa: questo significa che il governo, e il ministero dell’Economia in particolare, è l’azionista di riferimento e controlla le due società. Lo stesso ministero che, tanto nella passata gestione quanto nelle prime dichiarazioni del neo-ministro Giulio Tremonti, sembra volere porre la lotta all’evasione e all’elusione fiscale come massima priorità.
È quindi interessante l’esame dei bilanci consolidati delle due compagnie, nei quali decine di pagine sono occupate da fitti elenchi di società controllate e collegate nei più svariati Paesi del mondo. Per quanto riguarda l’Enel, il Delaware fa la parte del leone. Sono circa 60 le società controllate direttamente o indirettamente dalla capofila Enel spa e registrate nello Stato considerato il paradiso fiscale degli Usa.
Un esempio: la Sheldon Springs Hydro Associates LP (Delaware) è controllata al 100% dalla Sheldon Vermont Hydro Company Inc. (Delaware), che è controllata a sua volta al 100% dalla Boot Sheldon Holdings Llc (Delaware), di proprietà al 100% della Hydro Finance Holding Company Inc. (Delaware), che è controllata al 100% dalla Enel North America Inc. (Delaware), controllata a sua volta al 100% dalla Enel Green Power International SA, (una holding di partecipazioni con sede in Lussemburgo), a sua volta controllata da Enel Produzione spa e Enel Investment Holding BV (altra holding di partecipazioni, registrata in Olanda). Entrambe queste imprese fanno finalmente riferimento all’impresa madre, la Enel spa.
Risulta lecito domandarsi se per vendere energia sia necessaria questa incredibile serie di scatole cinesi societarie. Tanto più che non si tratta di un caso isolato. Nel gruppo Enel troviamo società nelle Isole Vergini Britanniche e a Panama, senza considerare le partecipazioni di Endesa -la utility spagnola di cui Enel ha recentemente acquisito il controllo- in imprese registrate nelle Isole Cayman. Analogamente, mentre i nomi “Latin America Energy Holding BV” e “Maritza East III Power BV” lascerebbero supporre che parliamo di imprese attive rispettivamente in America Latina e in Bulgaria (centrale a lignite di Maritza), dal bilancio Enel scopriamo che queste società sono in realtà holding di partecipazioni con sede in Olanda. Paese che ospita oltre 20mila compagnie e imprese “nominali”, che non hanno presenza commerciale in Olanda. La Banca centrale olandese contava nel 2002 oltre 12.500 società finanziarie (Special Financial Institutions, Sfi) che erano presenti in Olanda almeno in parte per motivi fiscali. Le transazioni di queste Sfi sono ammontate nel 2003 a 3.600 miliardi di euro, oltre otto volte il Pil olandese. Proprio l’Olanda è la patria di elezione di decine di imprese controllate dall’Eni. L’azienda italiana -che gode di particolari deroghe dal fisco italiano, in virtù del tipo di attività che svolge- è presente in tutto il mondo. Scorrendo il suo bilancio consolidato, troviamo l’Agip Azerbaijan BV, la Agip Oil Ecuador BV, la Eni Algeria Exploration BV, la Eni Angola Exploration BV, la Eni Australia BV, la Eni China BV, la Eni Congo Holding BV, la Eni Croatia BV, la Eni Denmark BV, la Eni Energy Russia BV, la Eni Iran BV, la Eni Mali BV, la Eni Tunisia BV, l’Agip Caspian Sea BV, l’Agip Karachaganak BV e via discorrendo, tutte, invariabilmente registrate nei Paesi Bassi. Viene da domandarsi, all’interno della sua strategia per contrastare la fuga di capitali e l’evasione e l’elusione fiscale, quale sia il controllo esercitato dal ministero dell’Economia per evitare la possibilità di comportamenti fiscali per lo meno dubbi da parte di imprese di cui lo stesso ministero è azionista di riferimento. Un dubbio legittimo, se si ricorda che pochi giorni fa a dirigere l’Eni è stato confermato nel ruolo di amministratore delegato Paolo Scaroni (nella foto), che, come ricordava un piccolo azionista intervenuto nell’assemblea del 2007 (è agli atti), “mentre è capo di Eni, ha trovato il tempo di occuparsi dei suoi affari come privato cittadino, attraverso un trust col suo nome, ‘The Paolo Scaroni Trust’, domiciliato nel paradiso fiscale delle Isole Guernsey”.
Il trucco dello spazzolino
Le imprese multinazionali hanno messo a punto dei sistemi sempre più sofisticati per eludere ed evadere le tasse dovute. Le stime parlano di centinaia di miliardi di dollari persi ogni anno a causa di meccanismi quali l’abuso del transfer pricing. Gonfiando o diminuendo ad arte i prezzi, è infatti possibile per un’impresa multinazionale “aggiustare” i propri bilanci in modo da fare risultare in perdita
le filiali situate nei Paesi a elevata tassazione, mentre i profitti saranno concentrati
nei territori a bassa tassazione e nei paradisi fiscali. Negli ultimi anni si sono registrati casi di succhi di frutta venduti a oltre 1.000 dollari al litro, o di spazzolini da denti valutati 5mila dollari al pezzo. Questa tecnica che consiste nell’aumentare (o diminuire) in maniera fraudolenta il prezzo di trasferimento (o tranfer pricing, appunto) funziona particolarmente bene per quanto riguarda loghi, marchi e altri prodotti intangibili. È sufficiente registrare il proprio marchio in un paradiso fiscale. Tutti i beni prodotti dalla data impresa dovranno allora pagare i diritti (il copyright) alla filiale che detiene questo marchio, garantendo un flusso di denaro e di profitti dai Paesi in cui viene realizzata la produzione verso i paradisi fiscali. Questo accade perché, tranne alcune eccezioni, le compagnie devono riportare al pubblico i propri dati economici e finanziari unicamente in forma aggregata, e non suddivisi per i singoli Paesi in cui operano. In questo modo non è possibile sapere se un’impresa paga le tasse dovute in ogni Paese in cui opera o se fa uso di paradisi fiscali per eludere il fisco. Negli ultimi anni il Tax Justice Network, la rete di organizzazioni della società civile che lotta contro i paradisi fiscali (www.taxjustice.net), ha promosso una campagna internazionale che chiede una rendicontazione Paese per Paese dei dati economici e finanziari delle imprese multinazionali (“Country by Country reporting”). Si tratta di una richiesta elementare, senza praticamente nessun costo aggiuntivo per le stesse imprese.
La missione è pianificiare
Nel 1999, l’Antitrust italiano impose alla Parmalat di Calisto Tanzi (nella foto) di vendere a un concorrente sei marchi di latte per evitare che nelle mani dell’azienda di Collecchio si concentrasse una fetta troppo ampia del mercato. Parmalat unisce i 6 marchi nell’azienda Newlat, e la vende
a una semisconosciuta società delle Isole Vergini, che a sua volta la rivende a un’altra del Connecticut, che la rigira ancora a una con sede nel Delaware, e proprietari sconosciuti. Temendo si trattasse solo di prestanomi, e non di reali concorrenti, l’Antitrust bloccò l’operazione. Poco dopo, il crac del gruppo. Un altro esempio: delle 2mila società che componevano il delirio societario della Enron prima del fallimento, 675 avevano sede nel Delaware.Nello stesso Stato hanno sede Wal-Mart, General Motors, Ford, Boeing, Citigroup. Chevron Texaco, Coca-Cola. Senza scomodare casi giudiziari e rimanendo dalle nostre parti, sono molte le società italiane quotate in Borsa tra le cui controllate figurano società aperte nel Delaware o in altri Paesi con “fiscalità vantaggiosa”. Basta spulciare i bilanci consolidati, e in tutti emergeranno offshore sparse per il mondo. Oltre ad Eni ed Enel, di cui parliamo nel pezzo accanto, non sfuggono Unicredit, Intesa-Sanpaolo, Telecom, Assicurazioni Generali, Capitalia, Autostrade, Fiat. Molte di queste società controllate dai grandi gruppi (oltre al Delaware appaiono spesso Olanda, Lussemburgo, Irlanda -dove le aziende sono tassate al 12,5%, basta avere un amministratore delegato irlandese-) sono holding con capitali sociali minimini, anche solo di 14 dollari. In gergo si chiama “pianificazione fiscale”, ed è la prassi di cercare di ridurre il più possibile il carico fiscale anche attraverso l’apertura di società in Paesi terzi.
Elusione batte cooperazione
I Paesi più ricchi destinano al Sud del mondo circa 100 miliardi di dollari l’anno per finanziarie progetti di cooperazione internazionale. Secondo stime prudenziali, gli stessi Paesi del Sud perdono ogni anno una cifra compresa tra i 500 e gli 800 miliardi di dollari a causa della fuga di capitali. La maggior parte di queste risorse finisce nei forzieri delle banche occidentali o in qualche paradiso fiscale. La comunità internazionale ha iniziato a riconoscere l’impatto dei flussi finanziari illeciti sullo sviluppo dei Paesi più poveri, puntando l’indice contro la corruzione e la grande criminalità. Si tratta sicuramente di sforzi encomiabili, ma occorre ricordare che secondo diversi studi la corruzione non costituisce che il 3% dell'insieme dei flussi finanziari illeciti. Una percentuale tra il 30 e il 35% è rappresentato dalle attività criminali, a partire dai traffici di droga e armi, mentre quasi i due terzi dei capitali illegali è legata alla componente commerciale. La percentuale più importante di quest’ultima è quella dovuta all’abuso della pratica del transfer pricing di cui parliamo nel pezzo accanto. Secono l’ong inglese Christian Aid, la “pianificazione fiscale” delle multinazionali ha prodotto la bellezza di 160 miliardi di dollari di mancate entrate per i Paesi in via di sviluppo. “Soldi che basterebbero a salvare la vita a mille bambini al giorno”, enfatizza l’organizzazione, che a maggio ha pubblicato il rapporto Death and taxes: the true toll of tax dodging (Morte e tasse: il vero costo dell’elusione fiscale, in alto la copertina, è scaricabile da www.christianaid.org.uk). “Non ci sono giustificazioni morali -vi si legge- per i mille escamotage che le multinazionali trovano per non pagare il dovuto, mettendo il profitto davanti alla buona cittadinanza e alla responsabilità sociale”. L’ong punta anche il dito contro le grandi società di servizi (Kpmg, Pricewaterhouse&Cooper, Deloitte, Ernst&Young), che studiano queste pianificazioni in cambio di compensi che arrivano anche a 1.000 sterline l’ora